Cercetătorii americani au descoperit că tinitusul, un ţiuit persistent şi incurabil sau alte sunete care persistă în urechi, ar putea rezulta dintr-o deteriorare a nervului auditiv care nu poate fi detectată la testele auditive convenţionale. Ei speră că aceste noi descoperiri privind mecanismele care stau la baza tinitusului ar putea conduce la opţiuni de tratament.
Un nou studiu al cercetătorilor de la Spitalul ORL din Massachusettes (Mass Eye and Ear), Statele Unite, arată că persoanele care raportează tinitus, o condiţie care se prezintă ca un ţiuit în urechi şi afectează în jur de unul din zece adulţi din întreaga lume, se confruntă cu o pierdere a nervului auditiv care nu este detectată de testele auditive convenţionale.
Recentul studiu a fost condus de cercetători din cadrul Laboratoarelor Eaton-Peabody (EPL) care studiază sinaptopatia cohleară, denumită în mod obişnuit „pierderea ascunsă a auzului", o dificultate de a auzi în medii zgomotoase, în ciuda faptului că testele auditive prezintă rezultate normale.
Potrivit specialiştilor, rezultatele acestui studiu, publicate recent în Scientific Reports, oferă o mai bună înţelegere a originii tinitusului.
Dincolo de neplăcerea de a avea un ţiuit persistent sau alte sunete în urechi, simptomele tinitusului sunt debilitante la mulţi pacienţi, cauzând privarea de somn, izolare socială, anxietate şi depresie, afectând negativ performanţa la locul de muncă şi reducând semnificativ calitatea vieţii.
„Nu putem vindeca tinitusul până când nu vom înţelege pe deplin mecanismele care stau la baza genezei sale. Această cercetare este un prim pas spre acest obiectiv final, şi anume de a reduce la tăcere tinitusul", spune autorul principal Stéphane F. Maison, cercetător principal şi director al Clinicii de tinitus de la Mass, într-un comunicat al spitalului.
Multe persoane cu pierderea auzului raportează un bâzâit, un zumzet, un ţiuit sau chiar un huruit în urechi.
Există de mult timp ideea că aceste simptome, cunoscute sub numele de tinitus, apar ca urmare a unei plasticităţi dezadaptative a creierului.
Cu alte cuvinte, creierul încearcă să compenseze pierderea auzului prin creşterea activităţii sale, ceea ce duce la perceperea unui sunet fantomă, cunoscut sub numele de tinitus.
Până de curând însă, această idee a fost contestată, întrucât unele persoane care suferă de tinitus au teste de auz normale.
Cu toate acestea, descoperirea sinaptopatiei cohleare în 2009 de către cercetătorii de la Mass Eye and Ear a readus la viaţă această ipoteză, deoarece s-a demonstrat că pacienţii cu un test de auz normal pot avea o pierdere semnificativă a nervului auditiv.
Având în vedere această schimbare de paradigmă în modul în care cercetătorii şi clinicienii se gândesc la pierderea auzului, echipa de la Mass au căutat să determine dacă o astfel de afectare ascunsă ar putea fi asociată cu simptomele de tinitus experimentate de o cohortă de participanţi cu auz normal.
Măsurând răspunsul nervului auditiv şi al trunchiului cerebral al acestora, cercetătorii au descoperit că tinitus-ul cronic nu era asociat doar cu o pierdere a nervului auditiv, ci şi că participanţii au prezentat hiperactivitate la nivelul trunchiului cerebral.
„Cercetarea reconciliază ideea că tinitusul poate fi declanşat de o pierdere a nervului auditiv, inclusiv la persoanele cu auz normal", se mai precizează în comunicat.
În ceea ce priveşte direcţiile viitoare, cercetătorii îşi propun să valorifice lucrările recente orientate spre regenerarea nervului auditiv prin utilizarea unor medicamente numite neurotrofine.
