O echipă de cercetare de la University College din Londra, UCL a identificat o nouă genă care produce cardiomiopatia hipertrofică (CMH), o afecţiune cardiacă care se moşteneşte şi afectează un individ din 500.
Descoperirea, publicată în European Heart Journal, oferă o nouă explicaţie pentru cele 1-2% cazuri la adulţii cu această afecţiune. În Marea Britanie procentul reprezintă în jur de 1.250 - 2.500 de persoane afectate de această boală genetică.
În urma descoperirilor specialiştii spun că noile variante, cunoscute sub numele de variante heterozigote fragmentate/trunchiate ALPK3 (alfa-protein kinază 3), ar trebui adăugate la testarea genetică ca să permită medicilor să identifice un număr cât mai mare de persoane expuse riscului de a dezvolta această afecţiune cardiacă şi care astfel, ar beneficia regulat de monitorizare.
În cardiomiopatia hipertrofică muşchii inimii sunt mai groşi, ceea ce îngreunează inima să primească şi să pompeze sânge. Aproximativ jumătate din cazurile diagnosticate au deja cauze genetice cunoscute în care sunt implicate opt până la zece gene specifice, două dintre aceste gene unice fiind găsite în ultimul deceniu.
Deşi în cele mai multe cazuri afecţiunea nu afectează viaţa de zi cu zi a indivizilor, aceasta poate provoca insuficienţă cardiacă şi este deseori citată ca fiind cea mai frecventă cauză a morţii subite neaşteptate la tineri.
„Cardiomiopatia hipertrofică este o afecţiune genetică extrem de frecventă. Anterior, studiile la scară mică au sugerat că variantele genei ALPK3 ar putea fi o cauză a unei forme pediatrice rare de cardiomiopatie, dar numai atunci când două copii anormale ale genei au fost moştenite. Am demonstrat acum, analizând un număr mare de pacienţi şi familii, că este suficientă şi doar o copie anormală a genei pentru a provoca cardiomiopatie hipertrofică la adulţi. Această formă autozomal dominantă este mult mai răspândită deoarece moştenirea unei singure copii anormale a unei gene este mult mai probabilă decât moştenirea ambelor gene. Identificarea acestei noi cauze genetice este importantă deoarece deschide noi posibilităţi pentru un potenţial tratament. De asemenea, ajută familiile care au fost afectate de această afecţiune şi nu ştiau de ce, să afle că există o cauză genetică pentru boala lor", spune autorul principal al cercetării, cardiologul Luis Lopes, de la Institutul de Ştiinţe Cardiovasculare a UCL.
În acest nou studiu, o echipă internaţională de cercetători a analizat genomul a 2.817 persoane menţionate cu cardiomiopatie hipertrofică, din centre din Spania, Marea Britanie, Danemarca, Rusia, Letonia, Brazilia şi Argentina. Ei au comparat frecvenţa variantelor ALPK3 în întreaga populaţie de indivizi observată, constatând că aceasta a fost de 16 ori mai frecventă.
Cercetătorii au studiat, de asemenea, prezenţa variantei genei în cadrul familiilor, testând dacă a fost sau nu cauzală, adică au investigat dacă membrii familiei care au avut varianta genei au avut şi boala.
Echipa de cercetare a analizat apoi natura distinctă a bolii în comparaţie cu momentul în care a fost cauzată de anomalii ale genelor sarcomere, modul primar în care se moşteneşte boala (sunt numite gene sarcomere întrucât funcţia lor priveşte sarcomerul, unitatea contractilă de bază a fibrelor musculare).
Ei au descoperit că, în cazurile în care a fost implicată noua genă, boala a fost diagnosticată mai târziu, la o vârstă medie de 56 de ani, dar a avut rate similare de insuficienţă cardiacă şi transplant cardiac ca şi în cazurile legate de genele sarcomere.
Deşi se cunosc puţine lucruri despre consecinţele funcţionale ale variantelor ALPK3, se crede că acestea joacă un rol în reglarea funcţiei proteinelor printr-un proces de fosforilare.
Proteinele sunt fundamentale pentru procesul de contractare şi relaxare a celulelor musculare ale inimii.
„Variantele ALPK3 reprezintă o cale diferită a bolii faţă de celelalte cauze principale cunoscute în genele sarcomere. Această descoperire este interesantă, deoarece va stabili noi ţinte pentru terapii. Acum trebuie să explorăm mecanisme care să explice modul în care variantele ALPK3 sunt asociate cu această afecţiune", spune doctorul Lopes.
În Marea Britanie, testarea genetică este oferită tuturor celor diagnosticaţi cu cardiomiopatie hipertrofică, şi, dacă există o cauză genetică cunoscută, este extinsă şi la membrii familiei.
Deşi în prezent nu există niciun remediu care să vindece această boală, persoanele cu această afecţiune sunt monitorizate în mod regulat, fac tratament şi uneori acestora li se instalează un defibrilator cardiac implantabil (ICD), un dispozitiv similar cu un stimulator cardiac care monitorizează bătăile inimii. Când inima funcţionează normal, aparatul este inactiv. Când aparatul detectează bătăi anormale, ca în cazul tahicardiei, aparatul trimite şocuri electrice către inimă, şi astfel bătăile inimii revin la normal.
