Cercetătorii din Japonia au identificat un nou medicament care ar putea trata fragilitatea locomotorie inducând în organism efecte similare exerciţiilor fizice.
Exerciţiile fizice ajută la menţinerea muşchilor şi a oaselor. Persoanele care nu se pot angaja în activităţi fizice se confruntă cu slăbirea muşchilor şi a oaselor, o afecţiune cunoscută sub numele de fragilitate locomotorie.
Inactivitatea fizică poate duce la o slăbire a capacităţii musculare, cunoscută sub numele de sarcopenie, şi a oaselor, cunoscută sub numele de osteoporoză.
Exerciţiile fizice elimină aceste neajunsuri, crescând forţa musculară şi promovând formarea osului, şi în acelaşi timp suprimă resorbţia osoasă.
Cu toate acestea, terapia cu exerciţii fizice nu poate fi aplicată în toate cazurile clinice. În astfel de cazuri, terapia medicamentoasă poate fi utilă în tratarea sarcopeniei şi osteoporozei, mai ales atunci când pacienţii suferă de boală cerebrovasculară, demenţă sau când au rămas deja imobilizaţi la pat.
În prezent, nu există însă un singur medicament care să abordeze ambele probleme simultan.
Într-un nou studiu publicat în Bone Research, cercetătorii de la universitatea de medicină şi stomatologie din Tokyo (TMDU) au identificat un nou medicament care ar putea trata fragilitatea locomotorie prin inducerea unor efecte similare cu cele ale exerciţiilor fizice.
Cercetătorii au dezvoltat un nou sistem de screening pentru medicamente pentru a identifica un compus care să imite modificările musculare şi osoase care apar după efectuarea exerciţiilor fizice. Folosind sistemul de screening, cercetătorii au identificat agentul locamidazol, un derivat al aminoindazolului (LAMZ).
LAMZ a fost capabil să stimuleze creşterea celulelor musculare şi a celulelor osteoblaste, care formează osul şi, în acelaşi timp, a suprimat creşterea osteoclastelor, celulele responsabile cu resorbţia osoasă.
Când LAMZ a fost administrat la şoareci pe cale orală, a ajuns cu succes în sânge, fără efecte secundare evidente.
„Am constatat că şoarecii trataţi cu LAMZ au prezentat extinderea fibrei musculare, o forţă musculară maximă mai mare, o rată mai mare de formare a osului şi o activitate de resorbţie osoasă mai mică", a declarat autorul principal al studiului, Takehito Ono.
Echipa de cercetare a abordat în continuare modul de funcţionare al LAMZ şi a constatat că medicamentul imită calciul şi căile de semnalizare PGC-1α. Aceste căi sunt activate în timpul efortului şi stimulează expresia moleculelor din aval care sunt implicate în întreţinerea muşchilor şi osului.
Echipa de la TMDU a studiat să vadă dacă LAMZ poate trata fragilitatea locomotorie. Cercetătorii au administrat medicamentul unui model animal cu sarcopenie şi osteoporoză.
„Atât administrarea orală, cât şi subcutanată a medicamentului a îmbunătăţit muşchiul şi osul şoarecilor cu fragilitate locomotorie”, a declarat unul dintre autorii principali ai cercetării, Tomoki Nakashima.
Concluziile echipei de cercetare arată că LAMZ reprezintă o posibilă metodă terapeutică pentru tratamentul fragilităţii locomotorii prin imitarea beneficiilor exerciţiului fizic.
