Persoanele care sunt diagnosticate cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) la vârsta adultă ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta demenţă mai târziu în viaţă, sugerează o cercetare. Experţii avertizează că studiul nu a stabilit dacă legătura aparentă este de cauză şi efect, şi spun că cercetarea subliniază necesitatea de a explora în continuare posibilele conexiuni şi de a examina dacă medicamentele pentru ADHD atenuează orice risc potenţial de demenţă.
Rezultatele provin dintr-o analiză a dosarelor medicale a peste 100.000 de persoane care a constatat că cei diagnosticaţi cu ADHD la vârsta adultă par să aibă un risc de aproape trei ori mai mare de a fi diagnosticaţi cu demenţă mai târziu în viaţă.
Echipa din spatele acestei cercetări spune că procesele implicate în ADHD la adulţi pot reduce capacitatea creierului de a compensa efectele proceselor care pot apărea mai târziu în viaţă, inclusiv neurodegenerarea sau fluxul sanguin în creier.
Constatările sunt în concordanţă cu obiectivul principal al studiului, conform căruia ADHD la adulţi creşte riscul de demenţă, şi indică şi dovezi uşoare de cauzalitate inversă, a declarat dr. Stephen Levine, primul autor al studiului de la Universitatea din Haifa, Israel.
Într-un articol publicat marţi, 17 octombrie, în revista Jama Network Open, cercetătorii raportează că au studiat dosarele electronice de sănătate ale organizaţiei non-profit de întreţinere a sănătăţii, respectiv Servicii de Sănătate Meuhedet (HMO), din Israel.
Persoanele cu un diagnostic existent de ADHD sau demenţă au fost excluse din studiu.
Echipa a analizat înregistrările a 109.218 persoane care aveau în medie 57,7 ani când a început studiul, în ianuarie 2003, şi a urmărit înregistrările lor până când a survenit prima dintre următoarele situaţii: deces, părăsirea HMO, diagnosticul de demenţă sau sfârşitul studiului în februarie 2020.
Rezultatele au arătat că 730 de adulţi au fost diagnosticaţi cu ADHD în perioada studiului, dintre care 96 (13%) au fost diagnosticaţi şi cu demenţă.
De asemenea, au existat 7 630 de diagnostice de demenţă (7%) în rândul celor care nu au primit un diagnostic de ADHD pentru adulţi.
După ce a luat în considerare factori precum vârsta, sexul, statutul socio-economic, fumatul şi diverse afecţiuni, echipa a constatat că cei care au fost diagnosticaţi cu ADHD pentru adulţi în timpul studiului au avut un risc de 2,77 ori mai mare de a fi diagnosticaţi cu demenţă.
Rezultatele au sugerat, de asemenea, că medicaţia ADHD a schimbat situaţia.
„Nu a existat o asociere clară între ADHD şi riscul de demenţă în rândul celor cu expunere la medicamente psihostimulante [care sunt luate pentru ADHD]", scrie echipa, adăugând că această constatare necesită studii suplimentare.
Echipa a menţionat că nu se poate spune dacă rezultatele s-au extins la ADHD în copilărie, precizând totodată că studiul nu a putut dovedi cauza şi efectul.
Cercetările viitoare ar putea explora dacă tulburările nivelurilor de neurotransmiţători din creier observate în cazul ADHD sunt legate de un risc mai mare de a dezvolta demenţă.
Profesorul Chris Hollis, de la Universitatea din Nottingham, din Marea Britanie, care nu a participat la studiu a declarat că ar putea exista o serie de factori care să influenţeze rezultatele.
„Adulţii care primesc un diagnostic de ADHD sunt, de asemenea, mai susceptibili de a fi evaluaţi şi pentru alte afecţiuni cognitive/neuropsihiatrice, inclusiv demenţă", a spus el, adăugând că ar fi, de asemenea, liniştitor dacă diagnosticul de demenţă ar fi confirmat în mod independent prin imagistică cerebrală.
„Pacienţii cu ADHD nu ar trebui să se alarmeze", a menţionat el, precizând că sunt necesare mai multe cercetări pentru a susţine această legătură şi, dacă această asociere se confirmă, ar trebui studiat dacă tratamentul pentru ADHD atenuează acest risc potenţial.
