O nouă metodă pentru depistarea bolii Parkinson a fost determinată prin analiza sebumului din piele cu ajutorul spectrometriei de masă.
Într-un studiu publicat miercuri în JACS Au, cercetătorii au descoperit că există lipide cu greutate moleculară mare care sunt substanţial mai active la persoanele care suferă de boala Parkinson. Metoda dezvoltată implică spectrometria de masă cu ionizare prin pulverizare de hârtie, combinată cu tehnici de separare a mobilităţii ionilor, şi durează în jur de trei minute de la colectarea probei la rezultate.
Cercetătorii de la Universitatea din Manchester au prelevat probe de la indivizi, folosind tampoane de colectare de bumbac, şi au identificat compuşii prezenţi cu ajutorul spectrometriei de masă. Metoda dezvoltată implică spectrometria de masă cu ionizare prin pulverizare de hârtie, combinată cu tehnici de separare a mobilităţii ionilor, şi durează în jur de trei minute de la colectarea probei la rezultate.
„Suntem extrem de încântaţi de aceste rezultate care ne apropie de realizarea unui test de diagnosticare pentru boala Parkinson care ar putea fi folosit în clinică”, a declarat profesorul Perdita Barran de la universitatea din Manchester, care a condus studiul.
Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 79 de persoane cu Parkinson, care a fost comparat cu un grup de control sănătos de 71 de persoane.
Studiul s-a bazat pe observaţia lui Joy Milne, o asistentă pensionară din Scoţia, care a descoperit în urmă cu câţiva ani că poate distinge boala Parkinson la indivizi după un miros corporal distinct, identificat înainte de apariţia simptomelor clinice.
Joy a detectat prima oară mirosul la soţul său, care a decedat în 2015, cu 12 ani înainte ca acesta să fie diagnosticat cu Parkinson. Femeia are hiperosmie ereditară, o sensibilitate crescută la mirosuri, care a fost exploatată de cercetători pentru a descoperi că boala Parkinson are un miros distinct, care este cel mai puternic acolo unde sebumul se adună pe spatele pacientului şi este mai rar îndepărtat.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că sebumul poate fi folosit ca biofluid de diagnostic, fiind bogat în metaboliţi endogeni hidrofobi. Sebumul este o secreţie uleioasă din glandele sebacee de sub piele, care sunt conectate la sistemul endocrin.
Producţia alterată de sebum este o caracteristică bine-cunoscută a bolii Parkinson. Procedura de eşantionare pe care cercetătorii au dezvoltat-o este simplă şi neinvazivă; sebumul este colectat la clinică, de pe partea superioară a spatelui pacienţilor şi trimis prin poştă obişnuită către laborator pentru efectuarea analizei de spectometrie de masă.
„Sebumul este transferat pe hârtie de filtru din tamponul de prelevare şi apoi tăiem hârtia în forma unui triunghi, adăugăm o picătură de solvent, aplicăm o tensiune şi aceasta transferă compuşii din sebum în masă. Făcând acest lucru, putem identifica mai mult de 4.000 de compuşi unici, dintre care 500 sunt diferiţi la persoanele cu Parkinson în comparaţie cu participanţii de control”, a explicat dr. Depanjan Sarkar, descriind noua tehnică.
Echipa din Manchester consideră acest progres ca fiind un pas major inainte catre o metoda clinică de confirmare a diagnosticului Parkinson, pentru care, până in prezent, nu exista un test de diagnostic bazat pe biomarkeri.
„Acest test are potenţialul de a îmbunătăţi în mod masiv diagnosticul şi gestionarea persoanelor cu boala Parkinson”, a declarat profesorul Monty Silverdale, conducătorul clinic al acestui studiului.
Accentul actual şi viitor se pune acum, spun cercetătorii, în a traduce aceste constatări într-un test de utilitate clinică.
Totodată, noul studiu oferă metodologia pentru eventuala diagnosticare a altor boli prin analize non-invazivă de sebum.
Echipa de cercetători împreună cu universitatea din Manchester au lansat o companie subsidiară pentru a dezvolta în continuare această tehnologie de diagnosticare.
