În contextul unui număr crescut de cazuri de varicelă, recomandările Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din Statele Unite, prin Comitetul Consultativ pentru Practicile de Imunizare, implică administrarea vaccinului varicelic chiar şi după expunere la virusul varicelo-zosterian, ideal în decurs de 3-5 zile.
Recomandările Comitetului Consultativ pentru Practicile de Imunizare (ACIP) din SUA
Comitetul Consultativ pentru Practicile de Imunizare (ACIP) recomandă ca după expunere la varicelă sau la herpes zoster, persoanele care nu beneficiat de imunizare şi sunt eligibile pentru vaccinare să beneficieze de vaccinul varicelic.
În mod ideal, vaccinul trebuie administrat în decurs de 3-5 zile după expunere, ceea ce poate preveni boala sau îi poate atenua gravitatea. Chiar dacă au trecut mai mult de 5 zile de la expunere, vaccinul ar trebui administrat, oferind protecţie împotriva varicelei în situaţia unei expuneri viitoare.
Acele persoane care au beneficiat de prima doză, ar trebui să primească a doua doză la un interval de timp corespunzător. Vaccinarea anti-varicelei este recomandată pentru controlul focarelor epidemice.
Informaţii despre varicelă
Varicela este o boală infecţioasă acută, fiind cauzată de virusul varicelo-zosterian, un virus ADN care face parte din grupul virusurilor herpetice. În urma infecţiei primare, virusul rămâne în organism (în ganglionii senzitivi ai nervilor) sub forma unei infecţii latente. Infecţia primară cauzează apariţia varicelei. Reactivarea infecţiei latente cauzează herpesul zoster (zona zoster).
Atunci când o persoană este vaccinată împotriva varicelei, forma de prezentare este de obicei uşoară. Pacienţii sunt afebrili sau au temperatura corporală uşor crescută şi dezvoltă la nivelul pielii mai puţin de 50 de leziuni. Durata simptomelor este în general mai scurtă comparativ cu persoanele nevaccinate.
Erupţia cutanată tinde să fie mai degrabă maculopapulară decât veziculară. Doar un procent de 25-30% dintre persoanele vaccinate vor prezenta simptome clinice de varicelă similare persoanelor nevaccinate. Dearece simptomele au tendinţa să fie în cazul primei categorii mai uşoară, poate fi dificil de realizat un diagnostic doar în baza examinării clinice, fiind importantă confirmarea prin teste de laborator.
Persoanele care au beneficiat de două doze de vaccin prin comparaţie cu cele care au primit o singură doză dezvoltă mai rar simptome şi sub formă uşoară.
