Oamenii de ştiinţă de la Cambridge, Anglia, au arătat că este posibil să identifice semne de afectare a creierului la pacienţi, cu nouă ani înainte ca aceştia să primească un diagnostic pentru una dintre numeroasele boli legate de demenţă.
Într-o cercetare publicată, joi, în Alzheimers & Dementia, o echipă de cercetare de la universitatea Cambridge a analizat datele de la Biobank, din Marea Britanie, şi a constatat deficienţe în mai multe domenii, cum ar fi rezolvarea problemelor şi reamintirea numerelor, într-o serie de afecţiuni.
În prezent, există foarte puţine tratamente eficiente pentru demenţă sau alte boli neurodegenerative precum boala Parkinson.
Acest lucru se datorează, în parte, faptului că aceste afecţiuni sunt adesea diagnosticate doar atunci când apar simptomele, în timp ce neurodegenerarea poate să fi început cu ani - chiar decenii - mai devreme. Asta înseamnă că, în momentul în care pacienţii iau parte la studiile clinice, este posibil să fie deja prea târziu în procesul bolii pentru a le putea modifica cursul.
Până acum, nu a fost clar dacă modificările funcţiei creierului ar putea fi detectate înainte de apariţia simptomelor.
Cercetătorii de la universitatea Cambridge, spitalul afiliat şi NHS Foundation Trust au apelat baza de date biomedicală, UK Biobank, o resursă de cercetare care conţine informaţii anonime genetice, despre stilul de viaţă şi despre sănătate, de la jumătate de milion de participanţi din Marea Britanie cu vârsta cuprinsă între 40 şi 69 de ani.
Pe lângă colectarea de informaţii despre sănătatea şi diagnosticarea bolilor participanţilor, UK Biobank a colectat date dintr-o serie de teste referitoare inclusiv la memorie, rezolvarea problemelor, timpi de reacţie şi puterea de prindere, precum şi date despre pierderea şi creşterea în greutate şi despre numărul de căzături.
Aceste date le-au permis oamenilor de ştiinţă să efectueze o analiză retrospectivă pentru a identifica posibile semne, prezente la momentul iniţial, atunci când măsurătorile au fost colectate pentru prima dată de la participanţi (între cinci şi nouă ani înainte de diagnostic).
Persoanele care au dezvoltat boala Alzheimer au obţinut scoruri mai slabe în comparaţie cu persoanele sănătoase în ceea ce priveşte sarcinile de rezolvare a problemelor, timpii de reacţie, amintirea numerelor, memoria prospectivă (abilitatea de a-şi aminti să facă ceva), şi potrivirea perechilor.
La fel a fost şi cazul persoanelor care au dezvoltat o formă mai rară de demenţă, cunoscută sub numele de demenţă frontotemporală.
Persoanele care au continuat să dezvolte Alzheimer au avut mai multe şanse decât adulţii sănătoşi să fi suferit o căzătură în ultimele 12 luni.
Acei pacienţi care au dezvoltat o afecţiune neurologică rară cunoscută sub numele de paralizie supranucleară progresivă (PSP), care afectează echilibrul, au avut o probabilitate de peste două ori mai mare decât persoanele sănătoase să fi suferit o căzătură.
Pentru fiecare afecţiune studiată, inclusiv boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy, pacienţii au raportat o stare generală de sănătate mai proastă la momentul iniţial.
„Când ne-am uitat înapoi la istoria pacienţilor, a devenit clar că aceştia prezentau o anumită afectare cognitivă cu câţiva ani înainte ca simptomele lor să devină suficient de evidente pentru a determina un diagnostic. Deficienţele au fost adesea subtile, dar pe o serie de aspecte ale cogniţiei”, a declarat primul autor, Nol Swaddiwudhipong, medic la Cambridge.
„Este un prim pas care ne permite să examinăm persoanele care prezintă cel mai mare risc – de exemplu, persoanele de peste 50 de ani sau cei care au hipertensiune arterială sau nu fac suficientă mişcare – şi să intervenim mai devreme pentru a-i ajuta să-şi reducă acest risc”, a precizat medicul.
„Oamenii nu ar trebui să fie îngrijoraţi în mod nejustificat dacă, de exemplu, nu sunt buni la a-şi aminti lista de numere. Chiar şi unii indivizi sănătoşi vor primi scoruri mai bune sau mai rele, dar îi încurajăm pe cei care au îngrijorări sau observă că memoria sau amintirea li se înrăutăţeşte, să vorbească cu medicul de familie”, a declarat la rândul său, autorul principal, dr. Tim Rittman, de la departamentul de neuroştiinţe clinice a universităţii Cambridge.
Conform doctorului, descoperirile ar putea ajuta şi la identificarea persoanelor care pot participa la studiile clinice pentru potenţiale noi tratamente.
„Problema cu studiile clinice este că recrutează adesea pacienţi diagnosticaţi, şi ştim până acum că starea acestora nu mai poate fi oprită. Dacă-i putem identifica pe acei indivizi suficient de devreme, vom avea mai multe şanse de a vedea dacă medicamentele sunt eficiente”, a mai spus dr. Rittman.
Descoperirile oferă posibilitatea ca, în viitor, pacienţii cu risc să poată fi examinaţi şi identificaţi acei care ar beneficia de intervenţiile terapeutice care ar reduce riscul de a dezvolta astfel de afecţiuni neurodegenerative.
