Ganglionii limfatici, pe care oamenii de ştiinţă îi consideră „sediul” sistemului imunitar uman, se transformă în grăsime pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, influenţând negativ eficacitatea sistemului imunitar.
Cercetători de la universitatea Uppsala, din Suedia, publică noi cercetări în care arată de ce ganglionii limfatici umani tind să acumuleze treptat grăsime şi să-şi piardă funcţia odată cu vârsta, precum şi modul în care acest lucru influenţează eficacitatea sistemului imunitar.
Ganglionii limfatici sunt structuri de mici dimensiuni, asemănătoare bobului de fasole, pe care oamenii de ştiinţă îi consideră „sediul” sistemului imunitar uman.
Ori de câte ori o persoană dezvoltă o infecţie, ganglionii limfatici sunt zonele în care se adună, se activează şi proliferează celulele imune pentru a monta o apărare imunitară eficientă.
Cu toate acestea, pe măsură ce o persoană îmbătrâneşte, studiile arată că ţesuturile normale din ganglionii limfatici (stroma) tind să dispară treptat, fiind înlocuite cu ţesut adipos (grăsime). Procesul se numeşte lipomatoza ganglionilor limfatici şi, deşi este foarte frecvent şi se intensifică odată cu vârsta, există puţine cercetări în acest sens.
Autorii recentului studiu au analizat peste 200 de ganglioni limfatici, demonstrând că lipomatoza începe în partea centrală (medulară) a ganglionului limfatic.
Oamenii de ştiinţă au adunat dovezi care leagă lipomatoza de transformarea celulelor de susţinere a ganglionilor limfatici (fibroblaste) în adipocite (celule adipoase).
Anumite tipuri de fibroblaste localizate în medular sunt, în mod special, predispuse să devină adipocite.
Chiar şi în stadiile incipiente ale lipomatozei, cercetătorii au observat modificări negative care au împiedicat abilităţile ganglionilor limfatici de a asigura o imunitate eficientă.
Mai precis, vasele de sânge şi limfatice specializate, care furnizează în mod normal canalele prin care celulele imune pot intra şi ieşi din ganglionii limfatici, au fost distruse în acele părţi ale nodului unde s-a format grăsimea.
În consecinţă, cercetătorii teoretizează că lipomatoza ganglionilor limfatici, chiar şi în stadiile incipiente, poate fi un factor important în răspunsul mai slab documentat la vaccinări observat la persoanele în vârstă.
În cele din urmă, grăsimea consumă întregul ganglion limfatic, făcându-l complet incapabil să funcţioneze.
„Studiul nostru reprezintă un prim pas pentru a înţelege de ce apare lipomatoza şi totodată spre obiectivul pe termen mai lung, de a găsi modalităţi pentru a preveni progresia acesteia şi distrugerea ganglionului limfatic”, spune Tove Bekkhus, primul autor al studiului, într-un comunicat de presă.
(Pe măsură ce îmbătrânim, ţesutul normal din ganglionii limfatici (stroma) este înlocuit treptat cu ţesut adipos (grăsime). credit: Maria H. Ulvmar)
Studiile pe animale nu reuşesc să reproducă ganglionii limfatici umani
Modelele animale sunt frecvent utilizate pentru a studia efectele îmbătrânirii, dar cercetătorii spun că nu pot replica aceste efecte, observate în ganglionii limfatici umani, la modelele animale. Acest fapt evidenţiază importanţa cercetărilor pe oameni atunci când vine vorba de studierea efectelor îmbătrânirii.
„Sper că munca noastră va stimula interesul altor cercetători pentru a include lipomatoza ganglionilor limfatici ca factor atunci când se studiază răspunsurile persoanelor în vârstă la vaccinare şi infecţii”, explică liderul studiului Maria H. Ulvmar, cercetător la universitatea Uppsala.
Aceste descoperiri asupra modificărilor structurale a ganglionilor sunt foarte relevante pentru cercetarea cancerului, spun autorii, întrucât, în mai multe tipuri de cancer, ganglionii limfatici sunt primii unde se răspândesc celulele canceroase.
Cercetătorii îşi propun în continuare să proiecteze noi studii pentru a afla mai multe despre cauzele şi consecinţele care stau la baza acestor schimbări.Principalele mostre analizate în acest proiect au fost furnizate de Biobank Uppsala. Ele au fost studiate cu ajutorul unor tehnologii de analiză avansată a imaginii.
Studiul, publicat în The Journal of Pathology, a inclus, de asemenea, analize şi experimente folosind culturi celulare cu celulele stromale primare, şi analiza bioinformatică a expresiilor genelor (nivel de ARN) din două seturi de secvenţiere a ARN-ului cu o singură celulă, la şoarece şi la om, analizate pentru prima dată în această cercetare.
