Utilizarea suplimentară a terapiei adjuvante, pe lângă tratamentul iniţial, a îmbunătăţit considerabil rezultatele şi a redus riscul de reapariţie a bolii la pacienţii cu risc ridicat de melanom.
Deşi există un consens cu privire la utilizarea terapiei adjuvante la mulţi pacienţi cu risc ridicat, utilizarea terapiei adjuvante la pacienţii cu stadiu incipient, 3A, al bolii nu a fost clar definită.
Într-un nou studiu publicat în Journal of Clinical Oncology, medicii de la Moffitt Cancer Center, din SUA, împreună cu o echipă de cercetători internaţionali din alte opt centre de cancer, raportează despre rezultatele cercetărilor care au identificat pacienţii cu risc înalt, cu boală în stadiul 3A şi metastaze microscopice ganglionare, care ar putea beneficia de terapie adjuvantă.
Medicii aleg terapiile pentru pacienţii cu melanom în funcţie de stadiul şi caracteristicile tumorii primare, prezenţa sau absenţa bolii metastatice, cancerul care s-a răspândit în alte locuri, în afara tumorii primare, şi alte caracteristici ale pacientului.
Boala în stadiul 3 reprezintă cancerul care a metastazat la ganglionii limfatici locali sau regionali. În acest caz, pacienţii sunt trataţi în mod obişnuit fie cu terapie neoadjuvantă, fie, iniţial, cu intervenţie chirurgicală urmată de terapie adjuvantă, plus sau minus intervenţii chirurgicale suplimentare pentru pacienţii cu risc ridicat, sau pacienţii care au primit terapie neoadjuvantă.
Această etapă este eterogenă şi include stadiul 3A, care prezintă metastaze care pot fi văzute doar la microscop, până la stadiul 3D, care implică metastaze ganglionare regionale voluminoase.
În prezent, indicaţiile care arată când se utilizează terapia adjuvantă la pacienţii cu melanom în stadiul 3, sunt mai frecvent utilizate în cazurile tumorilor cu risc crescut, din stadiul 3B până la 3D; cu toate acestea, nu este clar când se poate recomanda terapia adjuvantă pentru pacienţii cu cancer în stadiul 3A.
O echipă de cercetători din America de Nord, Australia şi Europa a efectuat un studiu pentru a determina care pacienţi cu boală în stadiul 3A prezentau un risc ridicat pentru rezultate slabe şi ar putea beneficia de terapie adjuvantă.
Ei au inclus în studiul lor 3607 de pacienţi cu melanom primar în stadiu incipient care au suferit o biopsie a ganglionului limfatic cel mai aproapiat de tumora primară, cunoscut sub numele de ganglion santinelă.
Dintre aceşti pacienţi, s-a stabilit că 3199 au avut tumori de melanom primar în stadiu mai precoce (stadiul 1B) care nu au prezentat metastaze microscopice în ganglionul santinelă, în timp ce restul de 408 pacienţi au fost clasificaţi în stadiul 3A, din cauza prezenţei în limfa santinelă a unor metastaze ganglionare microscopice.
Cercetătorii au analizat modelele de supravieţuire ale pacienţilor cu boală în stadiul 3A. Ei au stabilit că numărul de ganglioni limfatici afectaţi cu metastaze nu a avut un impact asupra rezultatelor de supravieţuire, dar dimensiunea metastazelor microscopice a avut.
Astfel, pacienţii care au avut metastaze mai mici de 0,3 milimetri au avut o supravieţuire semnificativ mai bună decât pacienţii care au avut metastaze mai mari sau egale cu 0,3 milimetri.
Rata de supravieţuire pe cinci ani specifică bolii a fost de 94,1% pentru pacienţii care aveau metastaze mai mici de 0,3 milimetri şi de 80,3% pentru pacienţii cu metastaze mai mari sau egale cu 0,3 milimetri. Diferenţe similare în supravieţuire au fost observate între grupuri pentru supravieţuirea globală fără boală şi supravieţuirea fără metastaze la distanţă.
În plus, cercetătorii au stabilit că grupul de pacienţi cu risc scăzut în stadiul 3A a avut rezultate similare în supravieţuire cu pacienţii cu boala în stadiul 1A.
Aceste observaţii combinate demonstrează că pacienţii care au boala în stadiul 3A cu metastaze mai mari sau egale cu 0,3 milimetri au un risc mai mare de progresie a bolii şi rezultate mai proaste, în timp ce pacienţii cu boală în stadiul 3A şi metastaze mai mici de 0,3 milimetri au rezultate mai bune similare. celor observate la pacienţii cu boală în stadiul 1A. Ca rezultat, aceste subgrupuri de pacienţi pot beneficia de strategii diferite de tratament.
„Datele sugerează că pacienţii în stadiul incipient 3A, cu micrometastaze cu dimensiunea tumorală maximă mai mică de 0,3 milimetri ar putea să nu aibă nevoie de terapie adjuvantă, ci doar să fie ţinuţi sub observaţie, în timp ce pacienţii cu tumori cu micrometastaze mai mari sau egale cu dimensiunea maximă de 0,3 milimetri ar putea obţine cele mai mari beneficii din terapia adjuvantă.”, a declarat dr. Jonathan Zager, cercetător principal al studiului şi membru senior al departamentului de oncologie cutanată de la Moffitt.
Medicul a mai adăugat că aceste recomandări diferă oarecum de orientările actuale de tratament şi ar putea schimba, în viitor, ghidurile de gestionare a pacienţilor, care ar putea fi completate cu mai multe date obţinute în recenzii retrospective mai mari, din mai multe centre sau din studiile clinice care investighează aceste constatări.
Cercetătorii speră că aceste observaţii vor duce la o mai bună claritate în ceea ce priveşte necesitatea terapiei adjuvante în populaţiile de pacienţi în stadiul 3A, vor îmbunătăţi rezultatele în rândul pacienţilor cu risc ridicat şi vor reduce nevoia de tratamente inutile în rândul pacienţilor cu risc scăzut.
