Terapia antitrombotică poate fi benefică pentru pacienţii cu cavernom cerebral, arată cercetări publicate recent de oamenii de ştiinţă suedezi.
În afecţiunea cunoscută sub numele de cavernom cerebral, leziunile apar într-un grup de vase de sânge mici din creier.
Într-un nou studiu de la universitatea din Uppsala, Suedia, cercetătorii arată că procesul de coagulare a sângelui şi formarea cheagurilor de sânge sunt foarte relevante pentru boală şi că terapia antitrombotică ar putea fi benefică pentru pacienţii cu cavernom.
Leziunile vasculare, sau malformaţiile vaselor de sânge, care apar într-un cavernom cerebral, cunoscut şi sub numele de malformaţie cavernoasă cerebrală (CCM) sângerează uşor, ceea ce poate provoca atacuri de epilepsie, probleme neurologice şi accident vascular cerebral (AVC).
Multă vreme, terapia antitrombotică nu a fost prescrisă pacienţilor cu CCM din cauza riscului de hemoragie, dar studii mai recente arată că o astfel de terapie nu favorizează hemoragia şi chiar ar putea fi benefică acestor pacienţi.
Coagularea, un factor important
Pentru a determina rolul coagulării sângelui şi al formării de cheaguri de sânge (tromboză) în CCM, cercetătorii au examinat, în prezentul studiu, şoareci cu o mutaţie care are ca rezultat leziuni ale vaselor de sânge similare cu cele întâlnite la oamenii cu CCM.
În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă au examinat şi ţesuturile creierului de la pacienţii cu CCM.
„Experimentele noastre au oferit mai multe indicii că procesul de coagulare este un factor important în cavernomul cerebral. Atât la şoareci, cât şi la oameni, am descoperit cheaguri de sânge în leziunile vaselor. Mai multe gene care sunt implicate în coagulare au fost, de asemenea, mai active la şoarecii cu leziuni CCM decât la şoarecii de control”, a declarat Peetra Magnusson, cercetător la departamentul de imunologie, genetică şi patologie, care a condus studiul.
Cercetătorii au reuşit să identifice o serie de proteine care contribuie la coagulare, dar şi unele proteine anticoagulante. Aceste proteine au fost localizate în zonele cu leziuni, ceea ce sugerează că unele regiuni sunt predispuse la trombi, în timp ce altele sunt predispuse la hemoragie.
Ţesuturi hipoxice
Studiul a mai arătat că ţesuturile din jurul leziunilor cu tromboză erau hipoxice.
„Expunerea prelungită la hipoxie poate duce la pierderea celulelor neuronale şi la moartea celulelor. Credem că acest lucru ar putea provoca afecţiuni neuropatologice, cum ar fi accidentul vascular cerebral”, a mai precizat cercetătoarea.
Rezultatele studiului, publicat în Blood, susţin conceptul că terapia antitrombotică poate fi benefică pentru pacienţii cu CCM.
Descifrarea mecanismelor moleculare din spatele coagulării ar putea oferi unele perspective cu privire la medicamentele antitrombotice adecvate pentru pacienţii cu CCM.
