La fel ca multe boli neurodegenerative, boala Parkinson afectează sistemul neuronal şi cognitiv până când persoanele afectate nu-şi mai pot controla mişcările sau efectua activităţile de zi cu zi. Deseori, în stadiile avansate, boala Parkinson duce la pierderi de memorie, confuzie şi demenţă.
Parkinson este o boală neurodegenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală.
Cauza bolii Parkinson rămâne în prezent puţin cunoscută, şi există până la această oră nu există vreun tratament curativ, dar cercetările au ajutat persoanele afectate să-şi gestioneze simptomele şi să ducă o viaţă mai sănătoasă după diagnosticare.
Persoanele diagnosticate cu boala Parkinson tind să aibă un nivel de educaţie mai ridicat decât populaţia generală şi, de multe ori, se află în plină maturitate, 1 din 10 pacienţi fiind diagnosticaţi cu boala Parkinson înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 pacienţi în jurul vârstei de 40 de ani. La o parte dintre cei afectaţi boala are cauze genetice şi poate fi moştenită.
Seturi mari de date
Un studiu recent condus de un neuropsiholog de la facultatea de medicină din Carolina de Sud (MUSC), Statele Unite, i-ar putea ajuta pe cercetătorii din domeniu să evalueze mai bine dacă studiile lor clinice produc rezultate valoroase în reducerea simptomelor persoanelor cu boala Parkinson.
Împreună cu o echipă de colaboratori, prof. Travis Turner, director al diviziei de neuropsihologie de la MUSC, a explorat o bază de date existentă pentru a clarifica impactul cognitiv al stadiilor timpurii ale bolii Parkinson.
Ceea ce a descoperit profesorul pare, la prima vedere, contra-intuitiv, şi pune la îndoială noţiunea de deficit cognitiv la persoanele care se confruntă cu Parkinson de mai puţin de cinci ani.
Turner şi colegii săi au stabilit că, în general, boala nu reduce funcţia cognitivă în primii cinci ani de boală, cel puţin nu aşa cum a fost măsurată prin teste standardizate pe pacienţi.
Această constatare este valabilă şi pentru cei care se confruntau deja cu tulburări cognitive uşoare.
Mai exact, echipa lui Turner a examinat rezultatele testelor cognitive din cadrul Parkinson's Progression Markers Initiative (PPMI) pe aproape 400 de persoane, inclusiv 253 de pacienţi nou diagnosticaţi cu această boală, şi 134 de controale sănătoase.
În cadrul cohortei, 84 dintre indivizi au fost identificaţi ca având o deficienţă cognitivă uşoară preexistentă. Studiul PPMI a efectuat o serie de teste privind memoria, funcţiile vizuo-spaţiale, viteza de procesare, memoria de lucru şi fluenţa verbală.
Un mic pas înapoi
Pacienţii cu boala Parkinson au avut performanţe normale la toate testele, cu excepţia a două, o măsură a memoriei de lucru şi un test de viteză de procesare.
O examinare mai aprofundată a rezultatelor a determinat că această diferenţă a fost în întregime o funcţie a declinului motor, respectiv pacienţii cu Parkinson nu au putut răspunde fizic la fel de repede din cauza simptomelor motorii precum tremorul şi rigiditatea.
Angajarea unui test care să ţină cont de această variabilă a eliminat diferenţa dintre pacienţii cu Parkinson şi grupul de control.
Pentru testul de memorie, indivizii cu Parkinson au înregistrat o uşoară scădere, probabil sursa a ceea ce unii dintre cei diagnosticaţi descriu ca fiind ceaţă cerebrală.
„Uşor înseamnă un anumit grad de declin subiectiv în ceea ce priveşte anumite sarcini mai complicate cum ar fi: plata facturilor şi a impozitelor, programarea calendarului personal, munca non-programată", a explicat prof. Turner. Diferenţa, spune el, nu ar fi, în general, perceptibilă de nimeni în afară de individul însuşi.
Rezultatele au fost contrare aşteptărilor echipei, în special în ceea ce priveşte pacienţii cu Parkinson care se confruntau deja cu o uşoară deteriorare, a menţionat prof. Turner.
Datele au sugerat că până şi cei deja afectaţi au suferit puţin sau deloc un declin cognitiv suplimentar în primii cinci ani de la diagnosticare.
O altă surpriză a fost faptul că niciun alt cercetător nu a exploatat anterior această bancă de informaţii şi nu a analizat rezultatele.
„Declinul cognitiv timpuriu este raportat în mod obişnuit de către pacienţii cu Parkinson. Au existat o mulţime de studii terapeutice neuroprotectoare care analizează simptomele non-motorii, cum ar fi anxietatea, depresia şi cogniţia, dar nimeni nu analizase până acum acest set de date solide", a precizat profesorul.
Cercetări anterioare
Testele anterioare efectuate pe pacienţii cu boala Parkinson au produs o varietate de rezultate, unele chiar contradictorii într-o anumită măsură, potrivit profesorului Turner, dar acestea nu au avut controalele sau dimensiunea eşantionului pe care acest studiu le-a inclus.
De exemplu, un studiu care a investigat afectarea cognitivă uşoară la pacienţii cu Parkinson a constatat o capacitate mai diminuată, dar a inclus persoane indiferent de timpul petrecut cu acest diagnostic.
Indivizii aflaţi în stadii mai avansate ale bolii prezintă adesea tulburări cognitive şi chiar demenţă, iar includerea lor ar fi putut afecta rezultatele, a comentat profesorul.
O altă analiză care a utilizat testul de screening MoCA a produs constatări similare cu cele din studiul profesorului Turner, dar cu o singură măsură care a oferit mai degrabă o viziune mai globală asupra impactului bolii decât constatările specifice obţinute în acest studiu.
Prof. Turner spune că rezultatul analizei sale ar putea avea un efect de anvergură asupra viitoarelor cercetări privind boala Parkinson.
El sugerează că cercetătorii care dezvoltă terapii de modificare sau neuroprotectoare împotriva bolii Parkinson nu ar trebui să utilizeze aceste teste neuropsihologice ca feedback în studiile clinice, întrucât recentul studiu sugerează că acestea nu sunt sensibile la schimbările subiective timpurii raportate adesea de pacienţi.
Impactul studiului
Prof. Turner este optimist că împreună cu colegii săi a descoperit ceva important. „Simt că este o veste importantă", spune el.
„Sper că rezultatele pot fi folosite pentru alte studii din industrie, care îmi doresc cu adevărat să reuşească. Sunt un cercetător în domeniul bolii Parkinson, aşa că, dacă apare un medicament care încetineşte sau opreşte progresia acestei afecţiuni debilitante, îmi doresc teste cu rezultate fiabile, care să fie sensibile la aceste efecte", a mai spus profesorul Turner.
El şi-a dedicat cariera studierii bolii Parkinson şi estimează că dezvoltarea terapiilor simptomatice care vor apărea în următorii 5-10 ani vor putea susţine şi îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor care suferă de această boală, cu mai puţine efecte secundare şi mai puţin severe.
Terapiile care modifică unele subtipuri ale acestei boli complexe vor fi următorul pas spre vindecarea acestei afecţiuni, lucru de care prof. Turner este convins că cercetătorii se apropie tot mai mult.
