În prezent, nu există tratamente eficiente pentru a opri progresia demenţei. Prin urmare, pentru specialişti este important să identifice factorii de risc, în special cei care sunt modificabili, pentru a ajuta la controlul şi eventuala prevenire a acestei pandemii.
Un grup de oameni de ştiinţă afirmă că anumite tipuri de tulburări de vedere pot fi indicatori timpurii ai demenţei. Ei au descoperit că mai multe afecţiuni sistemice, afecţiuni care afectează întregul organism, sunt factori de risc modificabili pentru demenţă.
Studiul lor, publicat recent în British Journal of Oftalmology, a analizat legătura dintre afecţiunile oftalmice şi sistemice şi relaţia lor cu demenţa. Concluziile arată că, atunci când condiţiile sistemice se combină cu tulburări de vedere, riscul de demenţă este semnificativ mai mare.
Principalii factori de risc
Afecţiunile oftalmologice şi sistemice apar adesea simultan, deoarece toate sunt legate de înaintarea învârstă. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste afecţiuni oftalmologice sunt asociate independent cu un risc mai mare de demenţă.
Studiile de până acum identificaseră faptul că afecţiunile sistemice, precum obezitatea, depresia, hipertensiunea arterială şi diabetul, sunt factori de risc principali pentru demenţă. Pe de altă parte, cercetăriile care au investighat posibila relaţie între tulburările de vedere şi demenţă sau tulburări cognitive au fost inconsecvente şi limitate la dimensiunile mici ale eşantioanelor.
Autorii recentei cercetări au analizat date de la UK Biobank pentru a determina dacă numai afecţiunile oftalmologice, în absenţa altor afecţiuni sistemice cu risc ridicat, sunt indicatori ai unei incidenţe mai mari a demenţei.
Pentru studiu, cercetătorii au evaluat 12.364 de adulţi cu vârste cuprinse între 55 şi 73 de ani între 2005 şi 2010 şi apoi i-au urmărit timp de 11 ani până în 2021. În acest timp, au înregistrat 2.304 de cazuri de demenţă de toate cauzele, împreună cu 945 de cazuri de boală Alzheimer şi 513 cazuri de demenţă vasculară.
Oamenii de ştiinţă i-au chestionat pe participanţi dacă în timpul perioadei de studiu doctorii lor de familie le-au indicat apariţia anumitor afecţiuni medicale comune precum boli de inimă, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, depresie şi diabet zaharat.
Rezultatele studiului
Analiza datelor a arătat că nu numai accidentul vascular cerebral singur, dar şi boli de inimă, diabetul, hipertensiunea arterială şi depresia, luate ca afecţiuni singulare, au fost legate independent de un risc crescut de demenţă.
În combinaţie cu oricare dintre aceste condiţii, degenerescenţa maculară legată de vârstă a fost, de asemenea, asociată cu un risc crescut de demenţă.
Riscul mai mare
Comparativ cu participanţii care nu au avut o afecţiune oftalmologică la începutul studiului, riscul de demenţă a fost cu 26% mai mare la cei care au dezvoltat degenerescenţa maculară legată de vârstă în timpul perioadei de studiu.
Participanţii cu cataractă au arătat o creştere cu 11% a riscului, iar cei cu boli oculare legate de diabet au fost cu 61% mai predispuşi la demenţă.
Glaucomul nu a fost asociat cu un risc crescut de demenţă Alzheimer. Cu toate acestea, afecţiunea a indicat un risc mai mare de demenţă vasculară. Autorii au remarcat că, atunci când glaucomul a apărut la indivizi împreună cu accident vascular cerebral, boli de inimă, diabet, hipertensiune arterială sau depresie, riscul de demenţă a crescut semnificativ.
Motivul asocierii
Autorii studiului enumeră mai multe posibilităţi. Ei au observat că afecţiunile oftalmologice coexistă deseori cu factori de risc sistemici bine-cunoscuţi pentru demenţă. Aceste afecţiuni sunt prezente cel mai des la persoanele în vârstă, la fumători, la cei sedentari sau mai puţin activi fizic şi la cei cu un nivel scăzut de educaţie.
Echipa care a efectuat studiul arată că anumite tulburări de vedere pot fi printre primele manifestări de demenţă şi că stimularea redusă a căilor senzoriale vizuale poate duce la o accelerare a progresiei acesteia.
„Persoanele la care se regăsesc aceşti factori de risc trebuie monitorizate", spune doctorul Richard Rosen, chirurg vitreo-retinian la centrul medical Mount Sinai din New York.
El a subliniat că există noi abordări care ar putea fi capabile să controleze progresia demenţei şi, probabil, în cele din urmă să prevină boala.
Cercetările ar trebui să continue în diverse populaţii pentru a studia cât mai multe boli ale ochiului corelate cu demenţă şi pentru a monitoriza dacă corectarea pierderii vederii poate reduce riscul de declin cognitiv.
Specialiştii avertizează că este important ca cei care experimentează probleme legate de pierderea vederii să consulte un medic oftalmolog pentru a explora posibilităţile de corecţie.
În timp ce populaţia studiului a fost deosebit de mare şi a acoperit un interval de timp semnificativ, autorii spun că acesta a fost doar un studiu observaţional şi nu unul de cauzalitate.
Ei menţionează şi alte câteva limitări. De exemplu, autorii explică faptul că multe dintre afecţiunile oftalmice au fost auto-raportate şi că este posibil ca unele dintre cazurile raportate de demenţă să fi apărut înainte de boala oculară.
Autorii concluzionează că degenerescenţa maculară legată de vârstă, cataracta şi boala oculară legată de diabet, dar nu şi glaucomul, sunt asociate cu un risc crescut de demenţă.
De asemenea, persoanele care au atât afecţiuni oftalmice, cât şi sistemice prezintă un risc şi mai mare de demenţă în comparaţie cu cele cu o afecţiune oftalmică sau doar cu o afecţiune sistemică.
