Variola maimuţei poate duce uneori la complicaţii neurologice, cum ar fi encefalită (inflamaţia creierului), confuzie sau convulsii, conform studiilor existente.
O echipă de cercetători de la University Collge London, din Marea Britanie, a căutat studiile existente care au raportat simptome neurologice sau psihiatrice ale variolei maimuţei, răspândită la nivel global, înainte de focarul actual, din mai 2022
Echipa a inclus mai multe studii într-o meta-analiză a dovezilor existente până la izbucnirea actualului focar, şi au constatat că, durerile musculare, oboseala, durerile de cap, anxietatea şi depresia au fost toate relativ frecvente în rândul pacienţilor cu variola maimuţei.
Analiza, publicată, joi, în EClinicalMedicine, a arătat că, 2-3% dintre pacienţi au avut complicaţii severe, cum ar fi convulsii sau encefalită, dar aceste studii au implicat în principal pacienţi spitalizaţi din anii precedenţi actualului focar.
Cercetătorii spun că nu există încă suficiente dovezi pentru a estima incidenţa complicaţiilor neurologice în focarul actual.
„Am descoperit complicaţii neurologice severe, cum ar fi encefalita şi convulsii, care, deşi rare, au fost observate în suficiente cazuri de variola maimuţei. pentru a justifica o anumită îngrijorare, astfel încât studiul nostru evidenţiază necesitatea unor cercetări suplimentare”, a declarat autorul principal, dr. Jonathan Rogers, de la Institutul UCL de Sănătate Mintală şi Psihiatrie.
„Există, de asemenea, dovezi că tulburările de dispoziţie, cum ar fi depresia şi anxietatea, sunt relativ frecvente la persoanele cu variola maimuţei”, a mai precizat medicul.
Variola maimuţei provoacă în primul rând leziuni ale pielii (cutanate) şi febră, şi poate fi fatală, deşi în focarul actual, mai puţin de unul din 1.000 de cazuri confirmate a dus la deces.
Anul 2022 a fost prima dată când virusul s-a răspândit la nivel global, atrăgând o atenţie sporită asupra unei boli infecţioase, relativ neglijată anterior, deşi a fost endemic în anumite părţi din Africa Centrală şi de Vest de zeci de ani, cu focare sporadice şi în alte zone.
Recenta analiză a inclus 19 studii, cu un total de 1.512 participanţi (dintre care 1.031 au avut o infecţie confirmată), în SUA, Nigeria, Republica Democrată Congo, Republica Congo şi Marea Britanie. Prin punerea în comun a datelor dintr-un subset de studii cu dovezi relevante, cercetătorii au estimat că 2,7% dintre pacienţii cu variola maimuţei au avut cel puţin o criză, 2,4% au prezentat confuzie şi 2,0% au avut encefalită, o afecţiune gravă care se manifestă prin inflamaţia creierului, şi care poate duce la invaliditate pe termen lung.
Dovezile au fost însă foarte limitate pentru prevalenţa unor astfel de simptome, deoarece analiza a identificat doar două cazuri de convulsii, cinci cazuri de encefalită şi şase cazuri de confuzie, fiind necesare studii mai ample pentru a stabili mai bine prevalenţa acestor simptome corelate cu variola maimuţei.
De asemenea, cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a determina modul în care variola maimuţei poate afecta creierul.
Deşi nu au reuşit să strângă datele pentru simptomele psihosociale din cauza dovezilor incomplete, în unele studii, cel puţin jumătate dintre pacienţi au prezentat cel puţin unul dintre următoarele simptome: mialgii (dureri musculare), oboseală, dureri de cap, anxietate sau depresie.
Cercetătorii au putut observa că variola maimuţei poate provoca rate mai mari în privinţa sănătăţii mintale decât alte boli, din cauza prezenţei leziunilor potenţial desfigurante, în timp ce poate exista, de asemenea, un anume grad de stigmatizare legat de modul în care este transmisă boala, de obicei prin contact fizic sau sexual apropiat.
Studiile revizuite nu au avut o perioadă suficientă de urmărire pe termen lung a pacienţilor pentru a şti dacă vreunul dintre simptome durează substanţial mai mult decât faza acută a bolii.
Cercetătorii mai avertizează că majoritatea cazurilor din recenta analiză, au fost de la pacienţi spitalizaţi, astfel încât simptomele studiate ar putea să nu fie la fel de frecvente la persoanele care prezintă cazuri mai uşoare.
„Deoarece există încă dovezi limitate în privinţa simptomelor neurologice şi psihiatrice din focarul actual de variolă a maimuţei, este necesar să se stabilească o supraveghere coordonată pentru astfel de simptome”, a declarat coautorul studiului, dr. James Badenoch, de la Barts Health NHS Trust.
„Sugerăm ca medicii să fie atenţi la simptomele psihiatrice, cum ar fi depresia şi anxietatea şi să se asigure că pacienţii au acces la îngrijire psihologică şi psihiatrică, dacă aceasta este necesară”, a mai precizat medicul.
