Covid-19 este asociat cu riscul pe termen lung pentru tulburări autoimune şi autoinflamatorii ale ţesutului conjunctiv, potrivit unui nou studiu ce a inclus peste 6 milioane de pacienţi.
Pandemia de Covid-19 este oficial endemică, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) raportând în prezent peste 775 de milioane de cazuri. Datorită eficacităţii vaccinării combinate cu imunitatea naturală, infecţia cu SARS-CoV-2 nu mai este virusul nou care a ameninţat populaţia globală în primele zile ale pandemiei, deşi prezintă încă riscuri pentru unii indivizi.
Într-un studiu bazat pe populaţie, cercetători din Coreea de Sud au investigat dacă un istoric al bolii coronavirus 2019 (Covid-19) a crescut riscul pe termen lung de afecţiuni autoimune şi autoinflamatorii ale ţesutului conjunctiv.
Ei au constatat un risc semnificativ mai mare de a dezvolta afecţiuni autoimune şi autoinflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă (AR), lupusul, boala Crohn şi alopecia, în rândul persoanelor care au avut Covid19, cu riscuri deosebit de ridicate pentru cei cu cazuri severe, infecţii ale variantei delta şi cei care nu au fost vaccinaţi.
Context
Pandemia de Covid-19, cauzată de coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2), nu numai că a dus la probleme de sănătate imediate, dar poate duce şi la boli autoimune şi autoinflamatorii pe termen lung.
În timp ce efectele acute precum problemele respiratorii şi cardiovasculare sunt bine cunoscute, potenţialul coronavirusului de a declanşa răspunsuri autoimune prin mecanisme precum reactivitatea încrucişată a imunităţii este mai puţin cunoscut.
Dovezile sugerează că virusul poate perturba auto-toleranţa în sistemul imunitar, producând auto-anticorpi legaţi de afecţiuni precum artrita inflamatorie şi sindromul Guillain-Barré.
Studii recente indică un risc crescut de boli autoimune ale ţesutului conjunctiv, cum ar fi lupusul, artrita reumatoidă, boala Crohn şi alopecia areata în rândul supravieţuitorilor Covid-19.
Cu toate acestea, studiile anterioare au fost limitate de perioadele scurte de urmărire, care ar putea omite apariţia treptată a acestor boli. Cercetarea pe termen mai lung este esenţială pentru a înţelege pe deplin impactul Covid-19 asupra riscului de boli autoimune şi pentru a orienta monitorizarea continuă a sănătăţii.
Prin urmare, cercetătorii din studiul de faţă au utilizat o perioadă de observaţie extinsă pentru a evalua riscul pe termen lung de apariţie a bolilor autoimune şi autoinflamatorii după Covid-19.
Despre studiu
O echipă de la Colegiul de Medicină Wonju, al Universităţii Yonsei, din Coreea de Sud, a efectuat un studiu retrospectiv de cohortă pentru a examina riscul pe termen lung pentru boli autoimune şi autoinflamatorii după Covid-19.
Utilizând baza de date a Serviciului Naţional de Asigurări de Sănătate (NHIS) şi registrul Covid-19 al Agenţiei de Control şi Prevenire a Bolilor din Coreea, cercetătorii din studiul de faţă au analizat 6.912.427 de participanţi. Dintre aceştia, 3,145,388 participanţi au avut Covid-19, iar 3,767,039 au fost controale, ambele cu un minim de 180 de zile de observaţie.
Eşantionul a fost echilibrat pentru factorii demografici şi de sănătate şi a avut o vârstă medie de 53,39 ani, iar 46,4% dintre participanţi au fost femei.
Covid-19 a fost confirmat prin teste de reacţie în lanţ a polimerazei sau prin teste antigenice rapide confirmate de medici.
Rezultatele au fost măsurate prin urmărirea diagnosticelor de boli autoimune (care au necesitat cel puţin trei vizite medicale) şi evaluate utilizând coduri din Clasificarea internaţională a bolilor - a zecea revizuire (ICD-10). Probabilitatea inversă de ponderare a tratamentului (IPTW) a fost utilizată pentru a echilibra cohortele prin date demografice, socioeconomice, de stil de viaţă şi comorbiditate.
Modelele Cox de hazard proporţional au fost utilizate pentru a analiza riscurile, ajustate în funcţie de factori precum vârsta, sexul, severitatea Covid-19, perioadele variantelor (Delta sau Omicron) şi statutul vaccinării.
Au fost efectuate analize de sensibilitate pentru a aborda orice probleme potenţiale de diagnosticare şi subraportare prin compararea cu o cohortă de control istoric prepandemic.
Analiza a inclus persoane cu Covid-19 confirmat de la 8 octombrie 2020 la 31 decembrie 2022 (3,145,388 pacienţi) şi controale care au participat la examinarea generală a sănătăţii în 2018 (3,767,039 controale) cu o perioadă de observaţie mai mare de 180 de zile.
Rezultatele studiului
Cercetătorii au constatat că boala Covid-19 a fost asociată în mod semnificativ cu un risc crescut de alopecie areata, alopecia totalis, vitiligo, boala Behçet, boala Crohn, colita ulcerativă, artrita reumatoidă (AR), lupusul eritematos sistemic (LES), sindromul Sjögren, spondilita anchilozantă şi pemfigoidul bulos (rapoarte de risc ajustate, 1. 11, 1,24, 1,11, 1,45, 1,35, 1,15, 1,09, 1,14, 1,13, 1,11 şi, respectiv, 1,62).
Conform studiului, pacienţii cu Covid-19 au prezentat un risc crescut pentru o serie de boli autoimune, inclusiv alopecia areata (raport harard ajustat [AHR], 1,11), vitiligo (AHR, 1,11), boala Behçet (AHR, 1,45), boala Crohn (AHR, 1. 35), AR (AHR, 1,09), alopecia totalis (AHR, 1,24), colita ulcerativă (AHR, 1,15), sindromul Sjögren (AHR, 1,13), lupusul eritematos sistemic (LES) (AHR, 1,14), spondilita anchilozantă (AHR, 1,11) şi pemfigoida buloasă (AHR, 1,62).
Factorii demografici, inclusiv sexul masculin/feminin, vârsta mai mică de 40 de ani şi vârsta de peste 40 de ani, au prezentat diverse asocieri cu riscul de rezultate autoimune şi autoinflamatorii în analizele de subgrup.
Un risc mai mare a fost, de asemenea, observat în asociere cu infecţia Covid-19 severă care necesită admiterea în unitatea de terapie intensivă (ATI), perioada variantei delta şi nevaccinarea.
Bărbaţii cu Covid-19 au fost mai predispuşi să dezvolte alopecia areata, vitiligo şi AR, în timp ce femeile au prezentat riscuri crescute de alopecie totalis, boala Behçet şi pemfigoidul bulos.
Analizele bazate pe vârstă au arătat că participanţii sub 40 de ani prezentau riscuri mai mari de afecţiuni autoimune, precum alopecia cicatricial primară şi colita ulcerativă, în timp ce cei peste 40 de ani prezentau riscuri pentru afecţiuni precum sindromul Sjögren, LES şi spondilita anchilozantă.
S-a constatat că severitatea COVID-19 influenţează riscurile autoimune, pacienţii de la terapie intensivă având riscuri mult mai mari de sarcoidoză, sindrom Sjögren şi pemfigoid bulos. Perioada cu dominanţă Delta a prezentat riscuri mai mari pentru bolile autoimune decât perioada Omicron.
Vaccinarea pare să atenueze riscurile autoimune, pacienţii nevaccinaţi prezentând o susceptibilitate mai mare la afecţiuni precum AR, LES şi boala Crohn.
Analizele de sensibilitate cu controale istorice (prepandemice) au confirmat tendinţe similare, indicând robusteţea rezultatelor.
Rezultatele controalelor pozitive, cum ar fi insuficienţa cardiacă, au fost în concordanţă cu impactul cunoscut al Covid-19, în timp ce controalele negative (de exemplu, chisturile epidermice) nu au prezentat o asociere semnificativă, consolidând validitatea studiului.
În general, Covid-19 a fost asociat cu riscuri crescute pentru diferite boli autoimune, în special în rândul persoanelor în vârstă, nevaccinate sau grav afectate.
O urmărire extinsă consolidează studiul, care utilizează date naţionale la scară largă, ţine cont de o gamă largă de covariate şi utilizează analize stratificate pentru a identifica subgrupurile cu risc.
Cu toate acestea, generalizabilitatea studiului poate fi limitată din cauza etniei unice, a constrângerilor potenţiale de confuzie, a bias-ului de selecţie din cazurile netestate sau asimptomatice şi a ratelor scăzute de incidenţă pentru unele boli care afectează semnificaţia statistică.
Concluziile studiului
În concluzie, studiul a evidenţiat riscurile pe termen lung ale afecţiunilor autoimune şi autoinflamatorii ale ţesutului conjunctiv la pacienţii cu Covid-19, subliniind importanţa vigilenţei continue şi a cercetării privind efectele potenţiale ale bolii.
În viitor, este esenţial să se recunoască vulnerabilităţile specifice subgrupurilor şi tiparele de boală pentru a aborda impactul de durată al pandemiei asupra sănătăţii globale, au scris autorii într-un articol care a însoţit cercetarea.
Studiul sugerează că monitorizarea pe termen lung şi gestionarea pacienţilor sunt cruciale după infecţia cu virusul care provoacă boala Covid-19.
Studiul a fost publicat online pe 6 noiembrie, în revista JAMA Dermatology
