Cercetătorii au descoperit că femeile cu niveluri ridicate de grăsime în ţesutul muscular prezintă un „risc deosebit de ridicat” de infarct miocardic (atac de cord) sau insuficienţă cardiacă, indiferent de Indicele de Masă Corporală (IMC).
Persoanele cu o siluetă subţire, dar care au grăsime acumulată în muşchi, prezintă un risc crescut de afecţiuni cardiace mortale, arată o nouă cercetare.
O echipă de la facultatea de medicină a universităţii Harvard a studiat „grăsimea intramusculară” şi a descoperit că femeile cu acest tip de lipide aveau un risc mai mare de a muri sau de a fi spitalizate din cauza unui infarct sau a unei insuficienţe cardiace - indiferent de IMC.
Cercetătorii au analizat 669 de femei, monitorizate la spitalul Brigham, pentru dureri toracice sau dificultăţi de respiraţie, dar care nu aveau nicio dovadă existentă de boală coronariană.
Cercetarea, publicată luni în European Heart Journal , a constatat că femeile cu niveluri ridicate de grăsime intermusculară prezentau un „risc deosebit de ridicat” de infarct sau insuficienţă cardiacă, fiecare creştere cu 1% a proporţiei de grăsime stocată în muşchi crescând riscul de evenimente cardiace grave cu 7%.
Cercetarea a constatat, de asemenea, că persoanele cu o cantitate mai mare de muşchi fără grăsime aveau un risc mai scăzut de infarct.
Prof. Viviany Taqueti, care a condus studiul, director al laboratorului de stres cardiac de la spitalul Brigham şi profesor la Harvard, a declarat că, în comparaţie cu grăsimea de sub piele, grăsimea stocată în muşchi ar putea contribui la inflamaţii şi la modificarea metabolismului glucozei, ceea ce poate duce la condiţii care pot deteriora vasele de sânge.
„Cunoştinţele asupra faptului că grăsimea intermusculară creşte riscul de boli de inimă, ne oferă o altă modalitate de a identifica persoanele care prezintă un risc ridicat, indiferent de indicele lor de masă corporală”, a precizat ea.
„Ceea ce nu ştim este cum putem reduce riscul pentru persoanele cu grăsime în muşchi. De exemplu, nu ştim cum tratamentele, precum noile terapii de pierdere în greutate, afectează grăsimea din muşchi în raport cu grăsimea din alte părţi ale corpului, ţesutul slab şi, în cele din urmă, inima”, a mai menţionat ea.
În timp ce obezitatea este „una dintre cele mai mari ameninţări globale la adresa sănătăţii cardiovasculare”, IMC a rămas un „marker controversat şi defectuos al prognosticului cardiovascular”, a mai precizat prof. Taqueti.
„Acest lucru este valabil mai ales la femei, unde un IMC ridicat poate reflecta mai multe tipuri 'benigne' de grăsime”, a indicat ea.
Funcţia cardiacă a fost evaluată la toţi pacienţii, iar cercetătorii au utilizat tomografii computerizate pentru a analiza compoziţia corporală a fiecărui pacient, inclusiv cantitatea de grăsime şi muşchi. Pacienţii, care aveau o vârstă medie de 63 de ani, au fost apoi urmăriţi după şase săptămâni, iar cercetătorii au înregistrat dacă vreunul a decedat sau a fost spitalizat pentru infarct sau insuficienţă cardiacă.
Într-un editorial care însoţeşte articolul de cercetare, dr. Ranil de Silva, de la Imperial College din Londra şi colegii săi au remarcat că au existat limitări ale cercetării, inclusiv faptul că a fost un studiu observaţional realizat retrospectiv, iar detaliile, inclusiv rezistenţa la insulină, dieta sau performanţa exerciţiului nu au fost incluse.
Cu toate acestea, specialiştii spun că cercetarea este surpinzătoare, evidenţiind un grup de pacienţi cu risc crescut, pentru care studiile ar trebui continuate.
