Microplasticele, poluanţi omniprezenţi în mediul înconjurător, nu mai pot fi considerate inofensive. Noi dovezi prezentate la Conferinţa Internaţională a American Thoracic Society (ATS 2025), desfăşurată între 16-21 mai, în San Francisco, arată că inhalarea acestor particule afectează profund macrofagele din plămâni, celule esenţiale pentru menţinerea apărării imune la nivel pulmonar. Studiul indică perspective îngrijorătoare asupra consecinţelor sistemice ale expunerii cronice, sugerând potenţiale intervenţii farmacologice pentru populaţiile expuse.
Un nou studiu prezentat la ATS 2025 a descoperit că microplasticele inhalate suprimă macrofagele pulmonare, un tip de globule albe localizate în plămâni, esenţiale pentru sistemul imunitar.
Rezultatele aduc noi informaţii despre mecanismele prin care expunerea la microplastice duce la o perturbare pe termen lung a funcţiei imune şi creşte riscul de cancer şi alte boli.
Aceste riscuri nu sunt limitate la plămâni, ci pot afecta întregul organism.
„Microplasticele respirate se răspândesc în întregul organism după ce traversează plămânii şi influenţează negativ funcţia macrofagelor. În ansamblu, acestea pot avea efecte nocive asupra diverselor organe şi pot favoriza dezvoltarea unor afecţiuni multiple”, a declarat autorul principal al studiului, conf. univ. dr. Adam Soloff, care predă chirurgie cardiotoracică la Universitatea din Pittsburgh.
Macrofagele sunt cele mai abundente celule imunitare din plămâni şi joacă un rol esenţial în organism. Aceste celule acţionează ca “gunoieri” ai sistemului imunitar, devorând agenţi patogeni şi menţinând homeostazia ţesuturilor. Ele curăţă şi celulele moarte din plămâni, a căror acumulare poate provoca inflamaţie cronică.
Pentru acest studiu, cercetătorii au cultivat macrofage în prezenţa unor microplastice de polistiren de dimensiuni şi concentraţii variate. De asemenea, au expus şoareci la microplastice, prin inhalare, şi au măsurat efectele asupra funcţiei macrofagelor.
S-a constatat că, în termen de 24 de ore de la expunerea la microplastice de orice dimensiune, macrofagele şi-au redus capacitatea de a înconjura şi absorbi bacterii, un proces esenţial numit fagocitoză.
La mai puţin de o săptămână după inhalare, particulele de microplastic au fost detectate cu uşurinţă în ficat, splină şi colon, cu urme şi în creier şi rinichi.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că, un produs farmacologic, acadesina, un activator al enzimei AMPK (protein kinaza activată de AMP), o enzimă-cheie implicată în reglarea metabolismului energetic celular, a reuşit să restaureze parţial funcţia macrofagelor după expunerea la microplastice.
„La început, când am început să discutăm despre aceste expuneri la microplastice, eram sigur că macrofagele le vor fagocita şi digera (prin procesare lizozomală) şi că se va termina acolo”, a comentat aceste rezultate dr. Soloff.
„A fost surprinzător să observăm că macrofagele nu reuşeau să degradeze plasticul în condiţii de laborator şi că, în plămâni, aceste particule persistau pentru mult timp”, a completat cercetătorul.
Pe lângă adoptarea unor măsuri de sănătate publică pentru reducerea utilizării plasticului, aceste descoperiri ar putea susţine administrarea medicamentelor precum acadesina în rândul populaţiilor expuse, notează autorii studiului.
„Având în vedere calitatea proastă a aerului din multe zone ale lumii, ne putem imagina că dezvoltarea unui tratament cu cost redus şi efecte secundare minime pentru restaurarea funcţiei macrofagelor pulmonare ar putea fi un mijloc eficient pentru combaterea creşterii incidenţei bolilor pulmonare”, au menţionat cercetătorii.
În continuare, cercetătorii vor analiza mostre de ţesut pulmonar provenite de la pacienţi pentru a evalua expunerea la microplastice, având ca obiectiv final identificarea unor biomarkeri care să indice riscul de boli pulmonare sau cancer, şi care ar putea fi utilizaţi pentru iniţierea unor programe de screening precoce sau intervenţii timpurii.
