Conform unui studiu de etapă intermediară, care va fi prezentat la Simpozionul ASCO 2025 privind cancerele genitourinare, ce se desfăşoară între 13 - 15 februarie, în San Francisco (Statele Unite), atunci când pacienţii cu cancer de prostată au nevoie de terapie pentru reducerea nivelului de hormoni masculini, administrarea unei părţi din tratament prin intermediul unui plasture aplicat pe piele poate fi la fel de eficientă ca mijloacele tradiţionale de administrare, cu mai puţine efecte secundare.
Celulele cancerului de prostată au nevoie, de obicei, de hormoni androgeni masculini, cum ar fi testosteronul, pentru a se dezvolta. Terapia de deprivare de androgeni (ADT) utilizează medicamente care blochează „calea” androgenilor către proteinele receptoare de pe celulele canceroase, împreună cu aşa-numitele medicamente LHRH - hormonul luteinizant (LH) este o glicoproteină secretată la nivelul hipofizei, ca raspuns la secreţia hormonului eliberator de gonadotropină (LHRH sau GnRH) de către hipotalamus - care sunt injectate sau implantate pentru a reduce producţia de testosteron a testiculelor.
Efectele secundare ale tratamentelor includ bufeuri, oboseală, probleme de memorie şi pierderea densităţii osoase.
În noul studiu, care va fi prezentat la Simpozionul ASCO 2025 privind cancerele genitourinare, 79 de pacienţi cu cancer de prostată au primit toţi medicamente inhibitoare ale căii receptorilor androgeni. În plus, aceştia au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi fie medicamente LHRH, fie un plasture transdermic care conţine estradiol, o formă a hormonului feminin estrogen.
Estradiolul transdermic, utilizat în prezent pentru terapia hormonală a menopauzei, este o abordare alternativă potenţial atractivă la ADT, a declarat conducătorul studiului, dr. Nick James de la Institutul de Cercetare a Cancerului, şi spitalul Royal Marsden din Londra, potrivit Reuters.
Acesta suprimă testosteronul fără epuizarea estrogenului; creşte densitatea osoasă; este ieftin; şi evită riscul formării cheagurilor de sânge asociate cu estrogenul oral, a explicat medicul.
În termen de şase luni, 61% dintre pacienţii din fiecare grup au răspuns bine la tratament, după cum au evaluat nivelurile de antigen specific prostatic (PSA) din sânge.
Pacientele care au folosit plasturii cu estradiol au avut o rată mai mică de bufeuri decât cele care au luat medicamente LHRH - 5% faţă de 24% - şi o rată mai mică de hipertensiune arterială - 5% faţă de 17%.
Cu toate acestea, mărirea ţesutului mamar a fost mai frecventă în grupul cu plasturi cu estradiol.
Va mai trece ceva timp până când cercetătorii vor putea evalua dacă plasturii nu au fost inferiori medicamentelor LHRH în ceea ce priveşte supravieţuirea fără metastaze sau durata de timp fără răspândirea bolii.
Cercetătorii au observat că, în două studii anterioare, plasturii cu estradiol au fost echivalenţi cu LHRH în ceea ce priveşte ratele de suprimare a androgenilor, superiori în ceea ce priveşte îmbunătăţirea parametrilor metabolici, a calităţii vieţii şi a densităţii osoase şi nu au fost inferiori LHRH în ceea ce priveşte supravieţuirea fără metastaze în rândul bărbaţilor cu boală local avansată.
Plasturele cu estradiol ar putea fi deosebit de atractiv pentru pacienţii care iau un medicament LHRH şi sunt deranjaţi de efecte secundare precum bufeurile, a mai imdicat medicul.
De asemenea, acestea sunt atractive din punct de vedere al costurilor, a adăugat el.
„Acest tip de reorientare a unui medicament mai vechi şi ieftin este o modalitate importantă de îmbunătăţire a rezultatelor, separat de dezvoltarea de noi medicamente”, a adăugat el.
