Un studiu recent arată că testele genomice ar putea influenţa evaluarea riscurilor şi deciziile de tratament pentru pacienţii cu cancer de prostată în stadiu incipient.
Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbaţi. Medicii folosesc adesea teste precum nivelurile de antigen specific prostatei şi scorurile Gleason pentru a decide cum să îl trateze.
Testele genomice analizează genele celulelor canceroase, ceea ce le poate oferi medicilor o idee mai bună despre cât de agresiv ar putea fi cancerul. O recentă analiză a examinat modul în care aceste teste pot ajuta medicii să decidă cele mai bune opţiuni de tratament pentru pacienţi.
Condusă de cercetători de la Centrul american de cancer Moffitt, analiza a evaluat modul în care trei teste genomice - Decipher, Scor genomic pentru prostată Oncotype DX(GPS) şi Prolaris - pot ajuta medicii să ia decizii mai bune cu privire la modul de tratare a pacienţilor cu cancer de prostată în stadiu incipient.
Rezultatele, publicateîn revista Annals of Internal Medicine, arată că aceste teste pot oferi informaţii mai detaliate despre cancer, dar experţii spun că sunt necesare mai multe date privind rentabilitatea şi utilitatea clinică a acestor teste, precum şi impactul lor asupra grupurilor rasiale şi etnice, în special asupra bărbaţilor de culoare.
Recenta analiză face parte dintr-un proiect mai amplu al Departamentului pentru Veterani al Statelor Unite care studiază testele de clasificare genomică pentru cancerul de prostată.
Ce a constatat studiul:
O mai bună evaluare a riscurilor: Analiza a arătat că testele genomice i-au ajutat pe medici să înţeleagă mai bine cât de agresivă este boala la pacienţii cu cancer de prostată cu risc scăzut. De exemplu:
- Studiile observaţionale cu bias redus au arătat că majoritatea pacienţilor cu risc iniţial foarte scăzut sau scăzut şi-au păstrat categoria de risc, deşi ratele de reclasificare au variat în funcţie de test: 88,1%-100% pentru GPS, 82,9%-87,2% pentru Decipher şi 76,9% pentru Prolaris. Cu toate acestea, un studiu randomizat a raportat rate de reclasificare mai ridicate la categorii de risc ridicate (34,5% pentru risc foarte scăzut şi 29,4% pentru risc scăzut cu GPS).
- Pentru pacienţii cu risc intermediar, reclasificarea ascendentă sau descendentă a depins de testul genomic. Studiile GPS au raportat o reclasificare minimă ascendentă (0%-1,7%), dar rate mai mari de reclasificare descendentă (3,8%-28,8%). Studiile Decipher şi Prolaris au arătat o reclasificare a riscului mai substanţială în ambele direcţii.
- Rasa a influenţat, de asemenea, modelele de reclasificare, cu diferenţe observate la bărbaţii negri şi albi. Deciziile de tratament după testare s-au îndreptat adesea spre supravegherea activă în studiile observaţionale, în timp ce studiile randomizate au constatat că testarea GPS a crescut uşor preferinţele pentru îndepărtarea unei glande prostatice canceroase sau pentru radioterapie.
„Testele genomice ne oferă o imagine mai clară a cât de agresiv ar putea fi cancerul de prostată”, a declarat dr. Amir Alishahi Tabriz, membru asistent al departamentului pentru rezultate de sănătate şi comportament de la Moffitt şi autor principal al analizei, într-un comunicat.
Deşi aceste teste sunt promiţătoare, este nevoie de mai multe studii bine concepute pentru a vedea exact cum pot îmbunătăţi tratamentul pentru pacienţi, spun autorii.
„Este un domeniu de cercetare interesant pentru viitorul îngrijirii cancerului”, a mai adăugat dr.Tabriz.
Analiza subliniază faptul că testele genomice pot îmbunătăţi modul în care medicii evaluează riscul de cancer de prostată, dar nu conduc întotdeauna la schimbări majore în deciziile de tratament, potrivit autorilor.
Studiul subliniază faptul că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege exact cum ar trebui utilizate aceste teste în practica clinică.
