Un studiu multicentric a demonstrat că transferul de ganglioni limfatici este un tratament viabil pentru umflarea braţului afectat, o afecţiune cunoscută sub numele de limfedem, care apare după operaţia de cancer de sân. Cu toate acestea, cercetătorii continuă să caute un medicament eficient pentru a îmbunătăţi rezultatele acestui tratament.
Aproximativ una din patru femei diagnosticate cu cancer de sân suferă o intervenţie chirurgicală de îndepărtare a ganglionilor limfatici axilari. Această intervenţie este realizată atunci când testele arată că boala s-a răspândit de la ţesutul mamar la ganglionii limfatici şi este adesea urmată de tratament cu radioterapie.
După tratament, aproximativ 20–40% dintre femei dezvoltă limfedem, o tulburare de drenaj limfatic la nivelul braţului afectat. În anul 2022, aproximativ 2,3 milioane de femei au fost diagnosticate cu cancer mamar la nivel mondial. La bărbaţi, această boală este rară.
Specialiştii în oncologia cancerului de sân cred că limfedemul nu este doar o problemă limfatică.
„Sunt din ce în ce mai convinsă că limfedemul nu este doar o problemă limfatică, ci este legat şi de un factor imunologic”, a declarat marţi, chirurgul plastician, dr. Pauliina Hartiala, şi cercetător la InFLAMES Flagship, din cadrul Universităţii Turku, din Finlanda.
Limfedemul poate apărea chiar şi după ani buni de la tratament
„Limfedemul începe, de obicei, la aproximativ şase luni după operaţia de cancer, dar poate apărea şi cu o întârziere de câţiva ani după ce cancerul a fost tratat”, explică dr. Hartiala.
În cazul limfedemului, lichidul se acumulează iniţial în ţesuturi, dar în timp încep să se depună şi grăsime şi ţesut conjunctiv ferm. În cele din urmă, braţul afectat devine rigid şi voluminos.
Pentru a încerca să controleze problema, se foloseşte o manşetă elastică de compresie care aplică presiune pentru a preveni umflarea braţului. Cu toate acestea, edemul poate deveni atât de sever încât să interfereze semnificativ cu activităţile zilnice, atât la locul de muncă, cât şi în timpul liber.
Limfedemul poate fi tratat chirurgical prin diverse metode, inclusiv liposucţie, proceduri de bypass limfatic sau transfer de ganglioni limfatici.
În cazul transferului de ganglioni, ganglionii limfatici ai pacientului sunt prelevaţi din zona inghinală şi transferaţi la nivelul axilei, pentru a înlocui ganglionii îndepărtaţi. Procedura implică şi îndepărtarea cicatricilor extinse din zona axilară.
Transferul de ganglioni limfatici este adesea realizat concomitent cu reconstrucţia sânului operat pentru cancer, utilizând un lambou de ţesut prelevat din abdomenul pacientului.
Un transfer de ganglioni limfatici implică îndepărtarea ganglionilor limfatici din zona inghinală şi transferul lor în axilă. Imagine: Dr. Pauliina Hartiala
Se aşteptau beneficii suplimentare de la un factor de creştere
Dr. Hartiala a fost una dintre coordonatoarele unui studiu multicentric desfăşurat în Turku, Finlanda, care a investigat dacă rezultatele transferului de ganglioni limfatici ar putea fi îmbunătăţite prin administrarea unui factor de creştere, un medicament numit Lymfactin, care stimulează creşterea şi regenerarea vaselor limfatice.
Studiul a fost realizat în cinci centre de cercetare din Finlanda şi Suedia şi se bazează pe o amplă cercetare condusă de profesorii finlandezi Kari Alitalo, Seppo Ylä-Herttuala şi Anne Saarikko. Lymfactin este un produs de cercetare al companiei farmaceutice finlandeze Herantis Pharma.
Cercetarea a testat dacă factorul de creştere ar putea îmbunătăţi funcţia ganglionilor limfatici transferaţi, comparativ cu transferul realizat fără administrarea medicamentului.
Studiul a implicat 39 de femei. Dintre acestea, 20 au fost supuse unei proceduri în care lamboul de ţesut a fost injectat cu factorul de creştere limfatică înainte de a fi transferat. Pentru celălalt grup, transferul a fost efectuat prin adăugarea doar a unei soluţii saline (placebo) în lamboul de ţesut.
„Deşi terapia medicamentoasă a funcţionat bine în combinaţie cu transferul de ganglioni limfatici în modelele animale, nu a oferit un beneficiu suficient de mare pentru operaţia la oameni”, explică dr. Hartiala.
Rezultate promiţătoare pentru pacienţi
Chiar dacă medicamentul nu a avut efectul aşteptat la oameni, dr. Hartiala este mulţumită de celelalte rezultate ale studiului. În ambele grupuri de studiu, volumul în exces al braţului s-a redus pe parcursul monitorizării postoperatorii. În plus, pacienţii trataţi cu medicamentul au prezentat o reducere semnificativ mai mare a lichidului interstiţial cutanat comparativ cu grupul placebo.
„Suntem primii care demonstrăm, printr-un studiu dublu-orb, că transferul de ganglioni limfatici este un tratament viabil pentru anumite paciente cu limfedem după operaţia de cancer de sân. Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului nostru a fost faptul că această intervenţie a îmbunătăţit semnificativ calitatea vieţii femeilor, ceea ce reprezintă o constatare extrem de valoroasă”, a specificat medicul.
Dr. Hartiala activează ca chirurg plastician la Spitalul Universitar Turku, pe lângă activitatea sa de cercetare. Medicul crede că, pe lângă o problemă limfatică, limfedemul este legat şi de un factor imunologic, adică un element asociat sistemului imunitar uman.
Este posibil ca una sau mai multe tipuri de celule imunitare să fie implicate în acumularea de ţesut conjunctiv şi grăsime în zonele afectate de limfedem.
„Dacă acest lucru este adevărat, cercetările viitoare ne vor permite să investigăm dacă reglarea funcţiilor acestor celule ar putea reduce acumularea de grăsime în membrul afectat”, a concluzionat dr. Hartiala.
Studiul a fost publicat recent în jurnalul Plastic and Reconstructive Surgery.
