Un proiect internațional de cercetare a descoperit un nou mijloc de a livra medicamente direct în urechea internă. Autorii studiului spun că această descoperire a fost posibilă prin valorificarea fluxului natural de fluide din creier, și prin utilizarea „unei uși ascunse” din cohlee, despre care se știu puține lucruri.
Atunci când cercetătorii au combinat această abordare pentru a administra o terapie genică menită să repare celulele ciliate din urechea internă, au reușit să restabilească cu succes auzul la un grup de șoareci surzi.
„Aceste descoperiri demonstrează că transportul lichidului cefalorahidian cuprinde o cale accesibilă pentru livrarea de gene în urechea internă a adulților și poate reprezenta un pas important spre utilizarea terapiei genice pentru a restabili auzul la oameni”, spune dr. Maiken Nedergaard, autor principal al studiului, într-un comunicat al universității.
La scară globală, proiecțiile arată că numărul persoanelor care trăiesc cu o pierdere ușoară sau totală a auzului va crește probabil la aproximativ 2,5 miliarde până la mijlocul acestui secol.
Cauza principală a acestei pierderi de auz este moartea sau pierderea funcției celulelor ciliate din cohlee.
Aceste celule ciliate sunt esențiale pentru auz, deoarece sunt responsabile pentru transmiterea sunetelor către creier.
Celulele ciliate pot muri sau își pot pierde funcția din mai multe motive, inclusiv mutații ale unor gene critice, îmbătrânirea și expunerea la zgomot.
În mod normal, celulele ciliate nu se regenerează în mod natural la oameni și la multe alte mamifere, dar terapiile genetice recente au dat rezultate promițătoare.
Mai mult, studii separate au reușit să repare cu succes funcția celulelor ciliate la șoareci neo-natali și foarte tineri.
Pe măsură ce atât șoarecii, cât și oamenii îmbătrânesc, cohleea, care este deja o structură delicată, devine închisă în osul temporal. Odată ce se întâmplă acest lucru, orice efort de a ajunge la cohlee și de a administra o terapie genică prin intermediul unei intervenții chirurgicale devine mult mai riscant, putând deteriora această zonă sensibilă și altera auzul.
Această nouă cercetare detaliază un pasaj puțin cunoscut în cohlee, cunoscut sub numele de apeduct cohlear, un canal osos subțire, de mărimea unui fir de păr, suspectat de mult timp că joacă un rol în echilibrarea presiunii în ureche.
Aceste noi descoperiri indică faptul că apeductul cohlear acționează, de asemenea, ca un canal între lichidul cefalorahidian care se găsește în urechea internă și restul creierului.
Știința modernă reușește, în sfârșit, o imagine mai clară a mecanicii sistemului glimfatic, procesul unic al creierului de eliminare a deșeurilor descris pentru prima dată de laboratorul Nedergaard în urmă cu peste un deceniu, în 2012.
Deoarece sistemul glimfatic pompează lichidul cefalorahidian în profunzimea țesutului cerebral pentru a spăla proteinele toxice, oamenii de știință au considerat de mult timp că este o nouă modalitate potențială de a livra medicamente în creier – o performanță care s-a dovedit întotdeauna a fi o provocare majoră în timpul dezvoltării medicamentelor pentru afecțiuni neurologice.
Autorii studiului au remarcat, de asemenea, o descoperire suplimentară; mișcarea complexă a fluidelor condusă de sistemul limfatic se extinde până la ochi și la sistemul nervos periferic, inclusiv la ureche.
Acest nou studiu reprezintă o oportunitate interesantă de a pune în sfârșit la încercare potențialul de administrare a medicamentelor de către sistemul glimfatic (sistemul de structuri și procese care permite substanțelor reziduale solubile să treacă din lichidul cefalorahidian în lichidul tisular din jur pentru a fi eliminate, mediat de astrocitele gliale și care funcționează în principal în timpul somnului), totul vizând simultan o parte a sistemului auditiv care nu putea fi atinsă până acum.
Utilizând numeroase tehnologii de imagistică și modelare, echipa de cercetare a reușit să dezvolte cu succes un portret detaliat al modului în care fluidul din alte părți ale creierului curge prin apeductul cohlear și în urechea internă.
În continuare, autorii studiului au injectat un virus adeno-asociat în cisterna magna (cisterna cerebellomedullaris), un rezervor mare de lichid cefalorahidian care se găsește la baza craniului.
Acest virus a ajuns în cele din urmă în urechea internă prin intermediul apeductului cohlear, livrând o terapie genică care exprimă o proteină numită transportor vezicular de glutamat-3, care a permis celulelor ciliate să transmită semnale și să restabilească auzul la șoarecii adulți surzi.
„Această nouă cale de livrare în ureche poate servi nu numai la avansarea cercetării auditive, ci și să se dovedească utilă atunci când este transpusă la oamenii cu pierdere progresivă a auzului mediată genetic”, a concluzionat dr. Nedergaard.
Dr. Nedergaard este co-director al Centrului pentru Neuromedicină Translațională de la universități din Rochester și Copenhaga.
Acest studiu, a fost o colaborare între cercetătorii de la aceste două universități, precum și un grup de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia.
Studiul a fost publicat la finele săptămânii, în revista Science Translational Medicine.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.