Analiza genomică arată că noul coronavirus din China provine de la lilieci, fiind transmis la om printr-o gazdă intermediară
Analiza genomică arată că noul coronavirus din China provine de la lilieci, ca și SARS și MERS, fiind transmis la om printr-o gazdă intermediară, arată un raport cu ultimele informații disponibile realizat de prof. dr. Simona Ruță de la Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București și de la Institiutul de Virusologie ”Ștefan S Nicolau” al Academiei Române.
Noul coronavirus 2019-nCoV a fost inițial identificat prin secvențiere NGS (cu o combinație Illumina și Nanopore) și izolat în China, pe culturi primare de celule epiteliale respiratorii umane.
Anterior, alte doua coronavirusuri de origine zoonotică, cel mai probabil provenite de la lilieci, au produs epidemii respiratorii severe: SARS-CoV (Severe acute Respiratory Syndrome Cov) identificat in 2002 in Sudul Chinei (a cauzat peste 8.000 de cazuri umane și 774 decese – mortalitate 9,5%) și MERS-CoV (Middle East Respiratory syndrome coronavirus), identificat în 2012 in Arabia Saudită, răspândit în 27 de țări, circulă și în prezent în Orientul Mijlociu (a provocat 2.521 de cazuri și 919 decese – mortalitate 35%).
ORIGINE
Analiza genomică a arătat că 2019-nCoV este un betacoronavirus distinct față de coronavirusurile SARS și MERS. Toate cele trei coronavirusuri zoonotice au ca rezervor liliecii, însă provin de la specii diferite și s-au transmis la om printr-o gazdă intermediară.
Aceasta rămâne încă necunoscută pentru 2019-nCoV, în timp ce pentru SARS este reprezentată de zibetă (Palm civet), iar pentru MERS de camilă.
Analizele filogenetice arată introducerea recentă a 2019-nCoV în populația umană, precum și înrudirea cu un coronavirus izolat anterior de la lilieci din provincia Yunnan (BatCoV RaTG13), față de care există 96,3% similitudine genetică.
Rezultatele secvențierii întregului genom arată că 2019-nCoV reprezintă o clasă distinctă față de alte coronavirusri similare de la lilieci și nu este un recombinant între alte coronavirusuri umane sau animale, așa cum sugeraseră studii preliminare bazate pe analiza secvențelor glicoproteinei virale.
TRANSMITERE
Majoritatea cazurilor inițiale cauzate de 2019-n CoV au avut legatură cu o piață locală care vindea animale vii, carne de animale exotice și fructe de mare proaspete, ceea ce a sugerat transmiterea zoonotică a virusului, de la o specie încă necunoscută.
În prezent însă, există în China transmitere respiratorie interumană susținută, și câteva cazuri secundare, de transmitere interumană, au aparut și în alte țări.
Unele rapoarte arată că virusul poate fi transmis și de la persoane aflate în incubație (a cărei durată fost estimată între 2,5 și 9 zile).
Rata reală a infecțiilor ușoare, nespitalizate nu este încă cunoscută, dar există indicii că pot exista și infecții asimptomatice, de la care transmiterea este puțin probabilă. MERS a determinat frecvent infecții asimptomatice, în schimb, SARS aproape niciodată.
Nici unul din cele trei coronavirusuri zoonotice nu pare să aibă contagiozitate ridicată, rata de reproducere R0 fiind estimată a fi de 2,4-2,68 pentru 2019 nCoV.
Transmiterea respiratorie, prin picăturile lui Pfluge sau prin fomite, este dominantă pentru toate cele 3 coronavirusuri zoonotice.
În cazul SARS și MERS, transmiterea secundară a fost în special intraspitalicească, aerosolii generați în cursul unor proceduri medicale de tip intubație endotraheală, bronhoscopie, administrarea unor medicamente aerosolizate) au facilitatat răspândirea bolii.
Atât în cazul SARS, cât și în cazul MERS, au existat pacienți așa-numiți „supersheeders”, care au eliminat concentrații foarte mari ale virusului, generând un numãr impresionant de cazuri secundare.
În cazul SARS a fost evidențiată și posibila transmitere fecal-oralã, de la cazurile ce prezintă diaree profuză, apoasă. Într-un complex de apartamente din Hong Kong (Amoy Garden), au fost înregistrate nu mai puțin de 300 de cazuri de SARS, transmise de la un pacient cu diaree, care a contaminat canalizarea imobilului, virusul fiind izolat din gurile de scurgere ale băilor.
RECEPTORI CELULARI
SARS-CoV utilizează o metalopeptidază ACE II (enzima de conversie a angiotensinei 2), prezentă pe celule epiteliale din căile respiratorii inferioare, ceea ce ar explica excreția virală marcată apărută relativ târziu în cursul bolii (după 10 zile de la debut) și frecventa transmiterii intraspitalicești, prin proceduri generatoare de aerosoli.
Unele studii preliminare sugerează că același receptor ar fi utilizat de 2019-nCoV.
MERS-Cov utilizează un receptor distinct, o dipeptidilpeptidaza-DPP4 (CD26), care se regăsește în tractul respirator inferior, mai ales pe celulele epiteliale alveolare, dar și în alte țesuturi, ceea ce ar explica asocierea frecventă a simptomatologiei respiratorii cu cea gastrointestinală și cu insuficiență renală acută.
Numeroase studii au urmărit hiperexpresia acestei molecule la pacienți cu comorbidități (obezitate, astm), infecții virale concomitente și la fumători, considerați a fi la risc pentru evoluția severă a bolii.
Diagnosticul infecției cu noul coronavirus se pune în prezent pe baza detecției acidului nucleic viral prin real time PCR în exudat nazo-faringian, lavaj brohoalveolar sau aspirat traheobronșic. Protocolalele și reactivii necesari pot fi obținuți prin intermediul OMS si CDC, SUA.
Teste de detecție a anticorpilor anti 2019-nCoV ar putea fi realizate în curând, permițând evaluarea seroprevalenței infecției și evidențierea infecțiilor asimptomatice.
Recent, 2019-nCoV a fost izolat pe culturi de celule și în Australia, la Peter Doherty Institute for Infection and Immunity din Melbourne.
Laboratorul, primul din afara Chinei care obține o tulpină virală provenită de la un pacient, va colabora cu OMS pentru a distribui izolatul către alte centre de referință.
TRATAMENT
În prezent tratamentul este simptomatic și suportiv, nu există un tratament etiologic. Experimental, o serie de antivirale cu spectru larg sunt testate pentru infecțiile cu coronavirusuri, inclusiv cu 2019- nCoV.
Pentru infecția cu MERS-CoV se testează într-un studiu clinic (MIRACLE) în Arabia Saudită o combinație de interferon beta și inhibitor de protează (lopinavir combinat cu un potențator farmacologic- ritonavir – formula administrată frecvent în infecția HIV), care a fost eficientă in vitro.
Studii pe modele animale au aratat efectul superior al unui inhibitor al ARN polimerazei virale – remdesivir, care îmbunătățește functia pulmonară și reduce atât încărcarea virală, cât și leziunile la nivel pulmonar.
Anterior, în cursul epidemiilor cauzate de SARS-CoV si MERS-CoV, studii observaționale au arătat unele beneficii clinice asociate: imunoprofilaxiei pasive bazate pe administrarea plasmei provenite de la pacienți vindecați; utilizării combinate a PEG IFN alfa si ribavirinei, utilizării combinate a unor doze crescute de corticosteroizi și interferonului alfacon-1.
O serie de medicamente tradiționale chinezești sunt utilizate empiric.
Se realizează un screening permanent al bibliotecilor de compuși chimici și al bazelor de date pentru a găsi potențiale antivirale eficiente.
PREVENȚIE
În prezent nu există un vaccin anti-coronavirusuri. Studii preliminare au fost realizate în timpul epidemiei SARS CoV, dar abandonate dupa dispariția virusului.
La ora actuală sunt formulați și testați multi candidați vaccinali, în studii finanțate atât de companii farmaceutice, cât si de NIH, SUA, precum și de alianța globala Cepi (un parteneriat între organizatii publice, private, filantropice și ale societății civile) pentru inovare în pregatirea împotriva epidemiilor.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.