La persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară (SM), un nou studiu nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește perioada de timp până la agravarea handicapului între persoanele care iau anumite medicamente și cele care nu primesc tratament.
Studiul a fost publicat în ediția online de miercuri a Neurology, revista medicală a Academiei Americane de Neurologie.
În cazul sclerozei multiple, sistemul imunitar al organismului atacă mielina, substanța albă, grasă, care izolează și protejează fibrele nervoase. Persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară prezintă o depreciere constantă. Aproximativ 10 până la 15% dintre persoanele cu această boală au acest tip de scleroză multiplă.
Studiul a analizat rituximab și ocrelizumab, terapii de perfuzie cu anticorpi monoclonali anti-CD20 care vizează o proteină numită CD20, prezentă pe unele celule albe din sânge numite celule B. Se crede că eliminarea acestor celule din fluxul sanguin reduce inflamația și leziunile care pot apărea la nivelul mielinei.
Medicamentul ocrelizumab este aprobat în Uniunea Europeană și Statele Unite pentru scleroza multiplă progresivă primară și pentru persoanele cu recidive, în timp ce rituximab este autorizat pentru alte boli, cum ar fi artrita reumatoidă și prescris off label (în afara etichetei) pentru SM.
„Scleroza multiplă este o boală invalidantă, astfel încât tratamentele care încetinesc progresia către o invaliditate mai gravă sunt extrem de necesare”, a declarat într-un comunicat autoarea studiului dr. Laure Michel, de la Universitatea Rennes din Franța.
Terapiile anti-CD20 sunt prescrise pe scară largă, în parte pentru că există puține tratamente alternative.
„Cu toate acestea, studiul nostru sugerează că este posibil ca acestea să nu încetinească agravarea handicapului pentru persoanele cu scleroză multiplă progresivă primară”, a precizat ea,
Studiul a implicat 1.184 de persoane cu scleroză multiplă progresivă primară care aveau o vârstă medie de 56 de ani. Acestea nu au luat medicamente pentru scleroză multiplă în cei doi ani anteriori studiului.
În cadrul studiului, 295 de persoane au fost tratate cu rituximab, 131 au fost tratate cu ocrelizumab și 728 au fost netratate. Acestea au fost urmărite, în medie, timp de patru ani.
Nivelul de handicap al participanților a fost măsurat pe o scară cu scoruri cuprinse între zero, însemnând lipsa simptomelor, și 10 puncte, însemnând decesul din cauza sclerozei multiple. La începutul studiului, toți participanții aveau un scor de 6,5 sau mai mic.
Cercetătorii au măsurat apoi cât timp le-a luat pacienților să avanseze până la prima evoluție confirmată a handicapului. Pentru cei al căror scor a fost mai mic de 5,5 la începutul studiului, avansarea cu un punct pe scară a fost considerată progres în ceea ce privește dizabilitatea. În cazul în care scorul lor a fost de 5,5 sau mai mult, avansarea cu 0,5 puncte pe scală a reprezentat progresia handicapului.
După ajustarea posibilelor diferențe dintre grupurile tratate și cele netratate, cercetătorii au constatat că nu a existat nicio diferență în ceea ce privește timpul necesar pentru a progresa la următorul nivel de handicap între cei care au luat un medicament și cei care nu au luat niciun medicament.
„Medicamentele pentru scleroza multiplă pot fi costisitoare și vin cu riscuri de efecte secundare”, a declarat dr. Michel. „Rezultatele noastre indică faptul că ar trebui să existe o evaluare constantă a terapiilor pentru scleroza multiplă pentru a determina dacă beneficiile depășesc riscurile pentru persoanele cu boală progresivă primară”, a mai menționat ea.
O limitare a studiului ar putea fi faptul că a fost unul retrospectiv, și nu a urmărit pacienții în timp real. De asemenea, printre cei care luau medicamente, majoritatea luau rituximab și mai puține persoane luau ocrelizumab.
Sunt necesare mai multe cercetări în grupuri mai mari de persoane pentru a confirma constatările acestui studiu, spun autorii.
Studiul a fost susținut de Agenția Națională de Cercetare din Franța, de Registrul francez al sclerozei multiple și de Fundația Eugène Devic EDMUS.
Mai multe despre scleroza multiplă la BrainandLife.org, o revistă gratuită a Academiei Americane de Neurologie pentru pacienți și îngrijitori, axată pe subiecte care privesc bolile neurologice și sănătatea creierului.
Academia Americană de Neurologie (AAN) este cea mai mare asociație mondială de neurologi și profesioniști în neuroștiințe, cu peste 40.000 de membri. Misiunea AAN este de a spori împlinirea profesională a membrilor și de a promova sănătatea creierului pentru toți. Un neurolog este un medic cu pregătire specializată în diagnosticarea, tratarea și gestionarea afecțiunilor creierului și sistemului nervos, cum ar fi boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, comoția cerebrală, epilepsia, boala Parkinson, scleroza multiplă, cefaleea și migrena.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.