Avertismentul specialiștilor pentru cei care nu se lasă de fumat pentru a se menține slabi: Fumatul poate crește grăsimea abdominală

martie 22 15:20 2024

Articol scris de:

Beatrice Popa

Timp citire articol: 4 minut(e)

Preocuparea de a lua în greutate este o scuză frecventă pentru ca fumătorii să nu se lase de țigară. Un nou studiu, publicat joi, a constatat că atât persoanele care se apucă de fumat, și cele care fumează pe tot parcursul vieții, pot experimenta creșterea grăsimii de pe burtă (grăsimea abdominală), în special grăsimea viscerală nesănătoasă din adâncul abdomenului, care este legată de un risc mai mare de boli de inimă, diabet, accident vascular cerebral (AVC) și demență.

Fumătorii tind să aibă o greutate corporală mai mică decât nefumătorii, dar au, de asemenea, mai multă grăsime abdominală, inclusiv mai multă grăsime viscerală abdominală.

Grăsimea viscerală nu este vizibilă, spun specialiștii. Indivizii pot avea un stomac plat și totuși să prezinte o cantitate nesănătoasă de grăsime, ceea ce crește riscul de boli grave.

Acest nou studiu, publicat miercuri, în revista Addiction, oferă dovezi de susținere a faptului că fumatul poate determina creșterea acestui tip de grăsime.

Cercetătorii de la Centrul pentru cercetări metabolice NNF, din cadul universității din Copenhaga (Danemarca), au folosit o formă de analiză statistică numită randomizare mendeliană (RM) pentru a determina dacă fumatul determină o creștere a grăsimii abdominale. Analiza a combinat rezultatele diferitelor studii genetice pentru a căuta relații de cauzalitate între o expunere (în acest caz, fumatul) și un rezultat (creșterea grăsimii abdominale).

Acest nou studiu a combinat mai multe rezultate genetice din studii privind strămoșii europeni ale expunerii la fumat și măsuri de distribuție a grăsimii corporale (de exemplu, raportul talie-șold și circumferințele taliei și șoldului).

În primul rând, cercetătorii au folosit studii genetice anterioare pentru a identifica ce gene sunt legate de obiceiurile de fumat și de distribuția grăsimii corporale.

În al doilea rând, au folosit aceste informații genetice pentru a determina dacă persoanele cu gene asociate cu fumatul tind să aibă o distribuție diferită a grăsimii corporale.

În cele din urmă, ei au luat în considerare alte alte influențe, cum ar fi consumul de alcool sau mediul socio-economic, pentru a se asigura că orice legături pe care le-au găsit între fumat și distribuția grăsimii corporale se datorează cu adevărat fumatului în sine și nu altor factori.

„Acest studiu a constatat că începerea fumatului și fumatul de-a lungul vieții ar putea cauza o creștere a grăsimii abdominale, așa cum se observă prin măsurători ale raportului talie/șold. Într-o analiză suplimentară, am constatat, de asemenea, că tipul de grăsime care crește este mai degrabă grăsimea viscerală, decât grăsimea de sub piele”, explică autorul principal al studiului, dr. Germán D. Carrasquilla.

„Studiile anterioare au fost predispuse la confuzie, ceea ce se întâmplă atunci când o variabilă independentă afectează rezultatele. Întrucât designul studiului nostru folosește variații genetice, acesta face o treabă mai bună în ceea ce privește reducerea sau controlul acestor variabile. Influența fumatului asupra grăsimii de pe burtă pare să aibă loc indiferent de alți factori, cum ar fi statutul socio-economic, consumul de alcool, ADHD sau cât de mult își asumă cineva riscurile”, a mai precizat cercetătorul danez.

Din punct de vedere al sănătății publice, aceste constatări întăresc importanța eforturilor pe scară largă de prevenire și reducere a fumatului în rândul populației generale, deoarece acest lucru ar putea contribui, de asemenea, la reducerea grăsimii viscerale abdominale și a tuturor bolilor cronice care sunt legate de aceasta.

Reducerea unui risc major pentru sănătate în rândul populației va reduce, indirect, un alt risc major pentru sănătate, scriu autorii studiului.

Cercetătorii au stabilit că excesul de grăsime abdominală la fumători era predominant grăsime viscerală, studiind modul în care variantele ADN legate de obiceiurile de fumat și de grăsimea abdominală se raportează la compartimentele de grăsime din diferite părți ale corpului.

Descoperirea cheie a acestei analize este că acești factori genetici sunt mai puternic legați de creșterea țesutului adipos visceral – grăsimea profundă care înconjoară organele abdominale – decât de grăsimea subcutanată care este depozitată sub piele.

Cele două studii care au stat la baza analizei, privind ascendența europeană au fost de mare amploare; studiul privind fumatul a analizat 1,2 milioane de persoane care au început să fumeze și peste 450.000 de fumători pe viață, iar studiul privind distribuția grăsimii corporale a inclus peste 600.000 de persoane.