România se numără printre statele codaşe în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte atât sistemul de sănătate, subfinanţat cronic, cât şi starea de sănătate a populaţiei şi decesele care pot fi prevenite. Concluziile apar în ultimul raport asupra profilului de ţară în materie de sănătate publică, realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Observatorul European asupra Sistemelor şi Politicilor de Sănătate, în cooperare cu Comisia Europeană. Raportul relevă puţine aspecte pozitive ale sistemului românesc de sănătate, precum rata înaltă de succes a tratamentului spitalicesc pentru AVC şi infarct miocardic. Datele sunt valabile pentru anul 2021.
SUBFINANŢARE CRONICĂ
Una dintre caracteristicile istorice ale sistemului românesc de sănătate este subfinanţarea cronică. În 2021, cheltuielile pentru sănătate din România au fost echivalente cu 6,5% din produsul intern brut (PIB), din care circa 20% au fost asigurate din buzunarul pacienţilor - un procent relativ constant în ultimii ani.
Şi ca procent din PIB, şi ca valoare absolută, calculată la paritatea puterii de cumpărare (1.663 euro/locuitor), cheltuielile pentru sănătate din România sunt cele mai mici din Uniunea Europeană. Mai mult, valoarea din România era de sub jumătate din media europeană în 2021, de 4.030 euro/locuitor.
"Ponderea cheltuielilor publice în cheltuielile pentru sănătate rămâne ridicată (78% în 2021), iar cheltuielile acoperite din buzunar de către pacienţi a fost de 21% (mult peste media UE de 15%), reflectând nivelul semnificativ de împărţire a costurilor pentru servicii de sănătate", se arată în raport
Potrivit documentului, 18% dintre români au fost nevoiţi să ofere plăţi suplimentare sau cadouri scumpe unei asistente sau unui medic sau să "facă donaţii" spitalului (fără a lua în calcul costurile oficiale) atunci când au fost într-o unitate sanitară. Acesta este cel mai mare procent din UE, media europeană fiind de doar 4% în 2022.
Situaţia finanţării sistemului de sănătate este determinată de procentul scăzut al persoanelor care contribuie la sistemul de sănătate în raport cu numărul de beneficiari. În plus. 12% din populaţia României nu are asigurare de sănătate, beneficiind doar de pachetul de bază, care include în special tratarea urgenţelor.
NUMĂR MARE DE DECESE PREVENIBILE
Un alt capitol la care România stă foarte slab în comparaţiile europene este cel al deceselor care pot fi prevenite şi al cazurilor de deces din cauze care pot fi tratate.
Raportul arată că România se situa, în 2020, pe primul loc la acest capitol, cu 358 de decese care pot fi prevenite la 100.000 de locuitori, procent dublu faţă de media UE (180 de decese/100.000 locuitori).
Numărul de decese din cauze tratabile este, în România, de 2,5 ori mai mare decât media UE (235 decese/100.000 locuitori vs 92 decese).
Una dintre explicaţii este subfinanţarea cronică a sistemului de prevenţie şi concentrarea finanţării pe tratamentul spitalicesc.
100.000 DE NOI CAZURI DE CANCER ÎNTR-UN AN
Şi la mortalitatea din cauza cancerului, România se situează peste media UE, în principal din cauza ratelor foarte scăzute de screening.
România nu are nici registre funcţionale de pacienţi cu cancer, ceea ce face dificilă o evaluare clară a grupurilor cu cel mai mare risc sau extragerea de date utile pentru prevenţia cancerului.
De altfel, raportul menţionează că povara cancerului este una considerabilă în România, ţară în care s-au estimat 100.000 de noi cazuri de cancer pentru anul 2020.
Cele mai frecvente tipuri de cancer sunt în România, pentru bărbaţi, cancerul de prostată (20%), pulmonar (15%) şi colorectal (15%), iar pentru femei - de sân (28%), colorectal (12%) şi de col uterin (8%).
PUŢINE ASPECTE POZITIVE
România are o prevalenţă şi o mortalitate ridicată din cauza bolilor cardiovasculare. Cu toate acestea, rata de eficacitate a tratamentului spitalicesc pentru AVC şi infarct miocardic este, apăarent surprinzător, peste media UE.
"Eficacitatea tratamentului pentru AVC şi infarct miocardic pare să fie ridicat în România. În 2022, în ciuda faptului că reprezintă principala cauză a mortalităţii din cauze prevenibile şi tratabile în România, mortalitatea la 30 de zile după internare pentru AVC a fost de 5,4% în rândul pacienţilor cu vârsta de cel puţin 45 de ani. Aceasta reprezintă o rată relativ scăzută în rândul ţărilor pentru care există date disponibile şi a fost sub media UE de 14,6%", menţionează raportul.
Şi în cazul infarctului miocardic acut, mortalitatea la 30 de zile după internare a fost în România de 6,4%, sub media UE de 10,1%.
Totuşi, aceste rate mici de mortalitate ar putea fi legate, în realitate, de dificultăţi în accesarea serviciilor de sănătate (precum îngrijiri în ambulatoriu sau acces la medicaţie) mai degrabă decât de o eficacitate deosebită a tratamentului spitalicesc din România, consideră autorii raportului.
Printre aspectele pozitive s-ar mai putea numără creşterea constantă a alocărilor pentru sănătate, chiar dacă rămân cele mai mici din UE, creşterea ratei de vaccinare antigripală în rândul categoriilor la risc (în 2021, 34,8% din persoane cu vârsta de cel puţin 65 de ani au fost vaccinate, faţă de doar 15,9% în 2015) sau pachetul cuprinzător de servicii de care beneficiază asiguraţii de sănătate din România.
