Cât de mult ar putea crește durata de viață umană?

Cât de mult ar putea crește durata de viață umană?
aprilie 23 10:33 2023
Articol scris de:
Timp citire articol: 9 minut(e)

De milenii, oamenii au încercat să-și mărească durata de viață cât mai mult posibil. Am încercat congelarea, postul alimentar și remediile pe bază de plante. Milioane de dolari se îndreaptă către companii din întreaga lume care caută să prelungească durata de viață a oamenilor. 

Recent, miliardari precum Larry Page (co-fondatorul Google), Mark Zuckerberg și Jeff Bezos au investit sume importante în companii de biotehnologie precum Altos Labs, Juvenescence și Unity Biotechnology, care urmăresc căutarea longevității prin întinerirea celulelor și prevenirea bolilor.

Până în prezent, cea mai lungă perioadă de viață pentru o persoană, potrivit rapoartelor neoficiale a fost de 122 de ani, sau 118 ani, potrivit celor oficiale, dar specialiștii spun că am putea fi capabili să trăim mai mult de atât.

Experții cred că este posibil ca oamenii să aibă o limită de viață de 150 de ani

Chiar dacă am trăi într-o bulă fără boli sau pericole, corpul nostru ar continua să sufere uzură în timp ce pompează sângele, digeră alimentele și îndeplinește toate funcțiile necesare supraviețuirii.

Cu cât îmbătrânim, cu atât ar fi nevoie de mai mult timp pentru ca organismul să își „revină” după această uzură, deoarece îmbătrânirea este încorporată în celulele și ADN-ul uman.

Asta înseamnă că țesuturile își pierd treptat capacitatea de a se vindeca singure, ceea ce poate duce la boli și disfuncții.

Un studiu sugerează că timpul de recuperare al corpului uman se dublează la fiecare 15 ani.

Astfel, o vânătaie care a avut nevoie de o săptămână pentru a se vindeca la vârsta de 40 de ani ar putea dura două săptămâni la 55 de ani.

În cele din urmă, corpul uman își pierde toată capacitatea de rezistență, astfel încât orice oase sau țesuturi care se rup rămân așa și nu se mai pot regenera.

Odată ce prea multe părți ale corpului funcționează defectuos, se produce decesul.

Cercetătorii nu sunt neapărat de acord asupra limitei maxime pentru momentul în care se întâmplă acest lucru. Unii au propus 115 ani, alții 130 de ani.

Unul dintre cele mai recente studii, care a analizat peste o jumătate de milion de persoane din Statele Unite și Marea Britanie, a sugerat că oamenii își pierd toată rezistența undeva între 120-150 de ani.

Marea întrebare devine: Ce s-ar întâmpla dacă am putea încetini această uzură sau, mai bine zis, dacă am putea să o prevenim cu totul?

Unii experți susțin că, datorită progreselor medicale, durata medie de viață a oamenilor nu are o limită naturală.

Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra îmbătrânirii la nivel celular, asupra a ceea ce ne împiedică să trăim mai mult și asupra grupurilor de cercetători care caută să înțeleagă și, eventual, să inverseze procesul de îmbătrânire am vedea că:

Senescența celulară este unul dintre cele mai cercetate subiecte în privința îmbătrânirii umane

Senescența celulară este momentul în care o celulă încetează să se mai reproducă, dar nu moare.

Când se întâmplă acest lucru, unele celule senescente se transformă în celule zombi distructive, plutind prin corp și eliberând substanțe chimice inflamatorii care dăunează celulelor sănătoase, inclusiv celulelor stem, considerate „reparatorii” organismului uman, care ajută la înlocuirea țesuturilor deteriorate sau rupte.

Însă nu toate celulele senescente sunt rele.

Unele celule senescente secretă substanțe chimice care ajută la repararea rănilor, spune Paul Robbins, director asociat al Institutului pentru Biologia Îmbătrânirii și Metabolism și al echipei de descoperiri medicale privind biologia îmbătrânirii, din cadrul universității din Minnesota, Statele Unite.

Companii precum Life Biosciences și Unity Biotechnology dezvoltă în prezent medicamente numite senolitice pentru a viza și distruge doar celulele senescente „rele” din organism.

Oamenii de știință spun că, uele medicamente experimentale ar putea chiar să împiedice celulele să devină senescente.

Dar, până în prezent, nimeni nu și-a dat seama cum să prevină sau să elimine complet celulele senescente dăunătoare.

Până la vârsta de 60 de ani, organismul uman, în special sistemul imunitar, elimină mai greu celulele senescente dăunătoare, ceea ce poate duce la o acumulare care declanșează deteriorarea și defectarea țesuturilor, spune Robbins.

O cauză majoră a senescenței celulare este deteriorarea ADN-ului, ceea ce a contribuit la declanșarea unui alt domeniu de cercetare care a dus la acordarea unui premiu Nobel în 2009: telomerii.

(Foto: Locul telomerilor pe un cromozom în cadrul unei celule. Telomerii ne protejează ADN-ul împotriva deteriorării, ceea ce poate duce la efectele îmbătrânirii. Însă, în timp, aceștia își pierd abilitățile de protecție).

Telomerii ajută la estimarea vârstei biologice

Unii cercetători susțin că vârsta biologică, respectiv, cât de bătrâne sunt celulele și țesuturile din organismul uman, este un predictor mai bun al duratei de viață decât vârsta cronologică, sau câți ani a trăit un individ.

Un mod obișnuit prin care oamenii de știință estimează vârsta biologică este acela de a măsura telomerii din anumite celule imunitare.

Telomerii sunt capacele de protecție de la capătul ADN-ului uman. Sunt alcătuite din șiruri de molecule numite perechi de baze. Pe măsură ce îmbătrânimi, aceste perechi de baze dispar, scurtând telomerii. Iar telomerii mai scurți fac ca ADN-ul să fie mai vulnerabil la deteriorări și la efectele îmbătrânirii.

Când ne naștem, telomerii din anumite celule imunitare, numite leucocite, pot avea între 7.000 și 11.600 de perechi de baze. Odată ce această dimensiune se micșorează la 5.000 de perechi de baze, există un risc ridicat de deces iminent, a constatat un studiu recent.

Dar alte cercetări au descoperit că unii oameni care trăiesc peste 100 de ani au de fapt telomeri care nu se scurtează ci se lungesc în fiecare an.

Acest lucru i-a determinat pe unii oameni de știință să cerceteze modalități de a imita acest proces de recuperare a telomerilor la persoanele mai tinere.

De exemplu, Aviv Clinics a efectuat un studiu care a examinat modul în care 35 de adulți în vârstă au răspuns la terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT), în care praticipanții s-au odihnit într-o cameră cu presiune ridicată a aerului și niveluri ridicate de oxigen. Aceștia au reușit să crească lungimea telomerilor în celulele leucocitare ale participanților după 30 de sesiuni zilnice de HBOT.

Însă majoritatea telomerilor au încetat să crească după cea de-a 30-a ședință, iar oamenii de știință nu știu încă cât ar putea dura efectele tratamentului.

Metilarea ADN-ului, legată de mai multe boli asociate cu îmbătrânirea

Un alt factor care contribuie la deteriorarea ADN-ului și la senescența celulară este metilarea ADN-ului, procesul care apare atunci când moleculele numite grupări metil se atașază la anumite secțiuni ale genelor umane pentru a gestiona comportamentul acestora.

În funcție de locul de care se prind, grupările metil pot bloca activarea genelor sau pot spori activitatea genelor acolo unde este necesar.

În general, metilarea ADN-ului scade pe măsură ce organismul îmbătrânește, ceea ce poate permite activarea unor gene greșite.

Cercetările au legat declinul procesului de metilare de mai multe afecțiuni legate de vârstă, inclusiv de maladia Alzheimer, boli cardiovasculare și cancer, deși, potrivit specialiștilor, merită menționat faptul că nu toate modificările de metilare sunt rele.

Similar telomerilor, metilarea ADN-ului este un alt mod în care oamenii de știință pot măsura vârsta biologică pentru a estima speranța de viață.

De exemplu, este posibil ca un individ care a împlinit 55 de ani, să aibă, de fapt o vârstă biologică mai mare din cauza anilor de fumat, celulele acestuia putând avea un nivel de metilare întâlnit de obicei la persoanele de 60 de ani, ceea ce ar putea să-i scurteze durata de viață.

În mod tradițional, testele de metilare a ADN-ului au folosit sângele, dar grație dezvoltării cercetării medicale s-au dezvoltat recent și teste de salivă.

Persoanele a căror vârstă de metilare este cu cel puțin 5 ani mai mare decât vârsta lor cronologică au un risc de mortalitate cu 16% mai mare, au constatat cercetările, ceea ce înseamnă că au mai multe șanse să moară din orice cauză decât alte persoane de aceeași vârstă.

(Foto: Diagramă a stresului oxidativ celular. Radicalii liberi duc la stresul oxidativ, care este legat de anumite boli legate de vârstă).

Mitocondriile și radicalii liberi sunt unele dintre cele mai mari obstacole în calea longevității

Nu în ultimul rând, unii dintre cei mai mari limitatori ai duratei de viață umane sunt mitocondriile din celulele umane. Aceste structuri microscopice generează cea mai mare parte a energiei unei celule, care este vitală pentru supraviețuire, dar creează și produse secundare numite radicali liberi.

Radicalii liberi sunt, practic, atomi instabili care pot răni zone ale celulei umane, ducând la daune numite stres oxidativ.

În timp, stresul oxidativ se acumulează, cauzând boli legate de vârstă, cum ar fi Parkinson, Alzheimer și cancer.

Companiile de biotehnologie, lucrează în prezent la o modalitate de a preveni aceste boli prin întinerirea celulelor și anularea daunelor pe care le poate provoca stresul oxidativ.

Experții speră că, prin resetarea celulelor la o stare mai sănătoasă și mai tânără, ar putea crește longevitatea umană.

Căutarea longevității nu are o singură soluție

Pentru fiecare mecanism care contribuie la îmbătrânire, există grupuri de cercetători care lucrează pentru a înțelege și, eventual, pentru a inversa aceste procese.

Dar este important de reținut că acest puzzle al procesului de îmbătrânire nu are o singură soluție.

„Toate aceste lucruri care nu merg bine cu îmbătrânirea sunt legate între ele”, spune Robbins.

De exemplu, scurtarea telomerilor poate duce la deteriorarea ADN-ului, care, la rândul său, vă perturbă mitocondriile. Radicalii liberi din mitocondrii pot, la rândul lor, să deterioreze și mai mult telomerii și ADN-ul.

Toate aceste procese se influențează reciproc.

Nici un mecanism de îmbătrânire nu este mai important decât celelalte. De aceea, toate cercetările anti-îmbătrânire, indiferent de nișă, sunt o parte conectată la obiectivul mai mare al umanității: acela de a rămâne în viață cât mai mult timp posibil.

(Foto articol: Containere din oțel inoxidabil pentru congelarea și depozitarea corpurilor în azot lichid super rece la Institutul de Cercetare în Științele Vieții Shandong Yinfeng, singurul centru de criogenie din China. Credit: Institutul de cercetare în domeniul științelor vieții Shandong Yinfeng).