Cazurile recente de hepatită acută de origine necunoscută la copii au fost legate de virusul adeno-asociat de tip 2 (AAV2), în două noi studii din Scoţia şi Marea Britanie, fără dovezi ale unei legături directe cu infecţia cu SARS-CoV-2.
Virusul însoţeşte adesea infecţiile cu adenovirus şi a fost descoperit acum de oamenii de ştiinţă ca fiind asociat cu dezvoltarea hepatitei acute la copii, raportate începând cu luna aprilie 2022.
AAV2 este frecvent întâlnit la copii şi în mod normal nu produce îmbolnăviri.
Două studii conduse independent, unul care a examinat cazuri apărute în Scoţia, şi cel de-al doilea, cazuri din Marea Britanie, au constatat că virusul frecvent răspândit, AAV2, a fost prezent la niveluri ridicate în toate probele copiilor cu hepatită acută necunoscută.
Cercetătorii au descoperit că AAV2, care nu se poate reproduce fără un virus „ajutător”, cum ar fi un adenovirus sau virus herpes, a fost prezent în 96% din cazurile de hepatită necunoscută examinate în ambele studii.
Oamenii de ştiinţă cred că o infecţie comună cu două virusuri, AAV2 şi un adenovirus, sau mai rar virusul herpes HHV6 (care a fost, de asemenea, găsit în probele unor copii), poate oferi cea mai bună explicaţie pentru apariţia bolii hepatice severe la copiii afectaţi.
Studiul scoţian a efectuat o investigaţie detaliată a 9 dintre cazuri, cu 58 de subiecţi de control. Comparând probele echipa a reuşit să confirme prezenţa AAV2 în plasmă şi ficatul tuturor celor 9 nouă cazuri.
De asemenea, folosind testarea detaliată a genolmului pacienţilor, cercetătorii au reuşit să identifice diferenţe în gena antigenului leucocitar uman (HLA), care nu au fost frecvent întâlnite în grupurile de control ale copiilor sănătoşi, sau în genele copiilor cu alte forme de hepatită. Echipa crede că aceste secvenţe genetice ar putea şi ele să fie parte a răspunsului cu privire la motivul pentru care unii copii s-au îmbolnăvit grav.
Echipa londoneză a studiat 28 de cazuri, inclusiv probe hepatice de la cinci copii care au necesitat un transplant, şi probe de sânge de la ceilalţi copii. Probele reziduale au fost suficiente pentru a testa 17 cazuri pentru AAV2, dintre care 16 au fost testate pozitiv.
Secvenţierea ARN a probelor hepatice a confirmat prezenţa replicării AAV2 în ficatul copiilor cu hepatită necunoscută. Probele pacienţilor au fost comparate cu 140 de probe de control ale pacienţilor imunocompromişi şi imunocompetenţi.
Studiul de la Londra a arătat că AAV2 a fost prezent doar foarte rar la copiii care nu au avut hepatită (6 din 106) şi la niveluri mult mai scăzute, chiar şi pentru copiii imunocompromişi (17 din 43).
Ambele studii au exclus probabilitatea unei infecţii recente sau anterioare cu SARS-CoV-2 drept cauză directă pentru hepatita acută.
Cercetătorii încă nu pot fi siguri de ce au apărut cazurile de hepatită acută tocmai acum, dar ambele echipe au evidenţiat posibilitatea ca un vârf al creşterii infecţiilor cu adenovirus în populaţia generală, după o perioadă de izolare din cauza Covid-19, să fi contribuit la acest lucru, prin scăderea imunităţii la copii la anumite virusuri şi modificări ale modelelor de circulaţie ale virusului.
AAV2 nu este un adenovirus, ci un membru al familiei parvovirusului. Cercetătorii au descoperit virusul la niveluri foarte ridicate în sângele şi ficatul pacienţilor prelevaţi şi, de asemenea, au constatat că virusul se reproduce în ficat.
În schimb, AAV2 a fost absent sau prezent doar în niveluri foarte scăzute în sângele şi ficatul grupurilor de control care nu au avut hepatită acută.
„Prezenţa virusului AAV2 este asociată cu hepatita inexplicabilă la copii. Acest virus se poate reproduce numai în prezenţa unui alt virus (de obicei, un adenovirus). AAV2 poate provoca boala în sine sau poate fi un biomarker util al infecţiei recente cu adenovirus, care ar putea fi principalul agent patogen subiacent, dar care poate fi mai greu de detectat. Există multe întrebări fără răspuns şi sunt necesare urgent studii mai mari pentru a investiga rolul AAV2 în cazurile de hepatită pediatrică. De asemenea, trebuie să înţelegem mai multe despre circulaţia sezonieră a AAV2, un virus care nu este monitorizat în mod obişnuit - este posibil ca un vârf al infecţiei cu adenovirus să fi coincis cu un vârf al expunerii la AAV2, ceea ce a dus la o manifestare neobişnuită a hepatitei la copiii mici susceptibili”, a declarat Emma Thomson, profesor clinic şi consultant în boli infecţioase la Glasgow Center for Virus Research (CVR) şi autor principal al studiului scoţian.
„Deşi mai avem câteva întrebări fără răspuns despre ce exact a dus la această creştere a cazurilor de hepatită acută, sperăm ca aceste rezultate să-i liniştească pe părinţii îngrijoraţi de Covid-19, deoarece niciuna dintre echipe nu a găsit vreo legătură directă cu infecţia cu SARS-CoV-2. Datele noastre indică AAV2 în ficatul şi în sângele pacienţilor, ca fiind cel mai puternic biomarker pentru aceste cazuri de hepatită acută. În plus, prezenţa HHV6 şi a adenovirusului în ficatul deteriorat al celor cinci copii care au avut nevoie de un transplant hepatic, ridică semne de întrebare cu privire la rolul unei infectări comune cu aceste trei virusuri în cele mai severe dintre cazuri”, a declarat Judy Breuer, profesor de virusologie la Great Ormond Street Institute of Child Health, din UK.
Din aprilie 2022, o serie de copii din întreaga lume au dezvoltat icter şi hepatită acută severă de origine necunoscută.
În prezent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a raportat cel puţin 1.010 cazuri probabile în 35 de ţări.
Anterior, oficialii din domeniul sănătăţii au crezut că o creştere a infecţiilor cu adenovirus în primăvara anului 2022, care în mod normal provoacă răceli şi tulburări de stomac, şi a fost până acum cel mai frecvent întâlnit virus în probele eşantion ale copiilor afectaţi, ar fi fost explicaţia pentru cazurile de hepatită, dar aceste două noi studii identifică virusul AAV2, care pare să joace un rol semnificativ în aceste îmbolnăviri.
Rezultatele celor două studii au fost publicate în MedRxiv.
