Cataracta reprezintă o afecțiune oftalmologică ce determină scăderea progresivă a acuității vizuale datorită pierderii transparenței cristalinului – lentila ochiului cu rol de focalizare a imaginii, aflată în spatele irisului. Chirurgia cataractei este una dintre cele mai populare și mai frecvent efectuate proceduri din lume. Marea majoritate a pacienților au rezultate excelente, cu puține complicații.
Statisticile arată că, până la vârsta de 80 de ani, peste jumătate dintre americani fac cataractă. Aproape 4 milioane de operații de cataractă sunt efectuate în Statele Unite în fiecare an. Expunerea la lumină și raze UV, împreună cu îmbătrânirea, fac ca lentila ochiului să devină din ce în ce mai opacă (tulbure).
De asemenea, peste 90% dintre pacienți au o vedere de 20/20 cu ochelari după operație, deși cei cu alte afecțiuni oculare pot să nu se descurce la fel de bine, inclusiv cei cu glaucom, o boală progresivă asociată de obicei cu o presiune crescută în ochi; retinopatie diabetică, care în cele din urmă poate provoca scurgeri în țesuturile retinei; și degenerescență maculară, o boală care este de obicei legată de vârstă.
Rata de infecție postoperatorie cauzată de endoftalmită este mai mică de 0,1%.
Mulți pacienți au concepții greșite atât despre cataractă, cât și despre operație spun specialiștii. De exemplu, unele persoane cred despre cataractă că este o excrescență pe suprafața ochiului. De fapt, această afecțiune reprezintă opacizarea cristalinului, spune dr. W. Allan Steigleman, care compară cataracta cu sticla mată a ferestrei unei băi, unde intră lumina dar detaliile nu se disting.
După operație, medicii specialiști în oftalmologie recomandă să nu se facă mișcări fizice care implică aplecare, ridicări și încordare musculară, sau alte activități cu impact puternic, și nu se aplică machiaj la ochi timp de una până la două săptămâni sau până când medicul spune că este în regulă, spune dr. Steigleman, profesor de oftalmologie la Universitatea din Florida.
Despre operație
Operația de cataractă îndepărtează cristalinul opacizat al ochiului și îl înlocuiește cu o lentilă nouă, transparentă, pentru a reda vederea. Majoritatea pacienților raportează că procedura este nedureroasă, și reprezintă de obicei o intervenție chirurgicală electivă care se efectuează în ambulatoriu. Pacientul este adesea treaz, sub anestezie locală, cu sedare similară cu cea utilizată pentru procedurile dentare.
„Ne place să spunem că pacienții primesc echivalentul a trei margarita în perfuzia lor”, glumește medicul.
Se aplică apoi picături pentru amorțire pe suprafața ochiului, împreună cu un anestezic în interiorul ochiului. Pacienții cu claustrofobie sau cu tulburări de mișcare, cum ar fi boala Parkinson, pot să nu fie candidați potriviți pentru operații în stare de veghe și să necesite anestezie generală.
Înainte de operație, pacienții primesc picături de dilatare pentru a lărgi pupila cât mai mult posibil. Chirurgul face o incizie minusculă, de obicei cu un bisturiu mic și ascuțit, între partea transparentă și cea albă a ochiului pentru a avea acces la capsula cristalinului, o membrană subțire asemănătoare ca grosime cu o pungă de plastic de la magazinul alimentar.
Această capsulă este suspendată de fibre mici numite zonule, care sunt dispuse ca arcurile care suspendă o trambulină de un cadru. Chirurgul creează apoi o mică deschidere în capsulă, denumită capsulotomie, pentru a avea acces la cataractă. pentru a desprinde, fragmenta și îndepărta cristalinul opacifiat, cu ajutorul ultrasunetelor.
S-a constatat că, în ceea ce privește chirurgia cataractei asistată de laser aceasta are rezultate similare cu chirurgia tradițională a cataractei.
Complicațiile sunt rare
Complicațiile grave, cum ar fi infecția postoperatorie, sângerarea în ochi sau dezlipirea de retină postoperatorie sunt rare; acestea apar în aproximativ 1 din 1.000 de cazuri. Chiar și în multe dintre aceste situații, gestionarea adecvată poate salva vederea utilă.
Complicațiile capsulare merită o discuție suplimentară. Conform unor studii, acestea apar în până la 2% din cazuri. Dacă în timpul operației de cataractă apare o gaură sau o ruptură a capsulei posterioare, lichidul transparent din vitros – camera din spate a ochiului – poate fi deplasat în camera din față a ochiului.
În acest caz, lichidul trebuie îndepărtat în momentul operației de cataractă. Acest lucru va reduce probabilitatea apariției unor complicații postoperatorii suplimentare, însă cei care au parte de această procedură, cunoscută sub numele de vitrectomie, prezintă un risc crescut de complicații suplimentare, inclusiv infecții postoperatorii și umflături postoperatorii.
După operație
Pacienții merg de obicei acasă imediat după procedură. Majoritatea centrelor chirurgicale solicită ca pacientul să fie însoțit acasă, mai degrabă pentru anestezie decât pentru operație. Pacienții încep să aplice picături postoperatorii în aceeași zi și trebuie să poarte o protecție pentru ochi la culcare timp de câteva săptămâni după operație.
De asemenea, pacienții trebuie să păstreze ochiul curat și să evite expunerea la praf, reziduuri și apă. Aceștia ar trebui să încerce să nu se aplece și să evite ridicarea de greutăți sau încordarea în prima săptămână după operație. Ridicarea sau încordarea pot provoca o creștere a presiunii sângelui la nivelul feței și al ochiului. Cunoscută sub numele de hemoragie coroidală, aceasta poate duce la sângerare în peretele ochiului și poate fi devastatoare pentru vedere.
Acțiunile care provoacă doar creșteri moderate ale ritmului cardiac, cum ar fi mersul pe jos, sunt permise. Examinările postoperatorii de rutină se efectuează de obicei a doua zi după operație, la aproximativ o săptămână după operație și la aproximativ o lună după operație.
Alegerea lentilei
Lentila de plastic utilizată pentru a înlocui cataracta, sau lentila intraoculară, necesită o dimensionare atentă pentru rezultate optime și o discuție nuanțată între pacient și chirurg.
Primele tehnologii de lentile intraoculare erau monofocale, iar majoritatea pacienților cu aceste lentile alegeau corecția la distanță și foloseau ochelari de citit pentru sarcinile de aproape. Aceasta este și în prezent abordarea preferată pentru aproximativ 90% dintre pacienții operați de cataractă.
Progresele recente au dus la apariția lentilelor intraoculare care oferă multifocalitate – posibilitatea de a vedea atât de aproape, cât și de departe, fără ochelari.
Unele lentile multifocale fac chiar parte din categoria trifocală, care include vederea la distanță, de aproape și intermediară, aceasta din urmă devenind foarte importantă în ultimii ani pentru utilizarea calculatorului și a telefonului.
Majoritatea pacienților cu aceste lentile multifocale cu tehnologie avansată sunt mulțumiți de ele. Cu toate acestea, un procent mic de pacienți cu lentile multifocale pot fi deranjați de tulburările de vedere – în special strălucirea nocturnă și halourile din jurul surselor de lumină în întuneric – încât solicită îndepărtarea lentilei multifocale și înlocuirea cu o lentilă intraoculară standard. Aceasta este o opțiune rezonabilă pentru astfel de situații și oferă ușurare pentru majoritatea pacienților afectați.
Determinarea persoanei care este candidatul ideal pentru o lentilă intraoculară multifocală este un domeniu de cercetare activă. Majoritatea clinicienilor ar recomanda împotriva unei astfel de lentile pentru un pacient cu o personalitate orientată spre detalii. Astfel de pacienți tind să se fixeze pe neajunsurile acestor lentile, în ciuda avantajelor lor potențiale.
Ca în cazul multor tehnologii, generația actuală de lentile intraoculare cu tehnologie avansată este mult mai bună decât predecesoarele sale. Produsele viitoare vor oferi probabil o vedere mai bună și mai puține efecte secundare decât cele disponibile în prezent, dar aceste lentile mai noi nu sunt adesea rambursate de companiile de asigurări și implică adesea costuri substanțiale din buzunar pentru pacienți.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.