De ani de zile, cercetătorii şi clinicienii ştiu că lupusul, o afecţiune autoimună, apare la femei într-o rată de nouă ori mai mare decât la bărbaţi. Unii dintre factorii care cauzează prevalenţa ridicată a bolii la femei nu au fost descopeririţi până acum, dar într-un nou studiu care investighează procesele sistemului imunitar în lupus, cercetătorii de la Spitalul Johns Hopkins au descoperit câteva răspunsuri cu privire la frecvenţa bolii la femei.
O serie de căi genetice şi biologice dereglate contribuie la dezvoltarea lupusului şi a simptomelor sale variate de dureri musculare şi articulare, erupţii cutanate, probleme renale şi alte complicaţii în tot corpul.
Una dintre aceste căi implică o proteină din sistemul imunitar numită receptor Toll-like 7 (TLR7), care, în cazul lupusului, reacţionează la ARN-ul propriu al organismului, molecule care acţionează ca mesageri ai informaţiei genetice.
Reacţia TLR7 la ARN declanşează un răspuns imunitar care dăunează ţesuturilor sănătoase.
În articolul complet, publicat în numărul din octombrie al Journal of Clinical Investigation Insight, cercetătorii au analizat cu atenţie acest răspuns imunitar TLR7 în lupus, stdiind în mod specific modul în care o secvenţă de material genetic care se găseşte doar la femei, cunoscută sub numele de X-inactive specific transcript (XIST), ar putea declanşa răspunsul sistemului imunitar TLR7.
XIST este un tip de ARN necodificator (ncARN) cu un rol esenţial în inactivarea unuia dintre cei doi cromozomi X care se găsesc în celulele feminine, astfel încât femeile să nu aibă o expresie genetică dezechilibrată.
„XIST a fost implicat anterior în autoimunitate, dar mai degrabă ca ceva care ar putea preveni afecţiunile autoimune, cum ar fi lupusul, decât să conducă la dezvoltarea bolii", spune într-un comunicat autoarea studiului, Erika Darrah, fost profesor la facultatea de medicină a universităţii Johns Hopkins, care a condus proiectul.
Recentele descoperiri arată contrariul, spune ea, şi anume că „XIST joacă de fapt un rol în promovarea autoimunităţii - crescând susceptibilitatea la lupus şi gravitatea acestuia la femei".
Folosind experimente celulare, echipa de cercetare a testat mai întâi dacă XIST se poate lega de TLR7 şi iniţia răspunsul imunitar al receptorului.
Ei au observat că XIST ar putea să se lege puternic de TLR7 şi să declanşeze producţia de molecule numite interferoni, o proteină a sistemului imunitar observată la niveluri ridicate în lupus, care contribuie la deteriorarea ţesuturilor în această boală.
În loc să protejeze de TLR7 şi de efectele negative ale interferonilor asupra organismului, testele au arătat că XIST a condus procesul unui răspuns imunitar hiperactiv şi, prin urmare, a contribuit la dezvoltarea lupusului.
„XIST a căpătat acum un rol diferit, devenind un semnal de alarmă legat de autoimunitate", spune un alt autor al studiului, Brendan Antiochos, doctor în medicină, profesor asistent la facultatea de medicină a Universităţii Johns Hopkins.
Activarea sistemului imunitar prin intermediul XIST şi TLR7 este specifică femeilor, ajutând la explicarea observaţiei că lupusul este mult mai frecvent la femei în comparaţie cu bărbaţii.
Pentru a studia în continuare rolul XIST în lupus, cercetătorii au examinat nivelurile XIST la pacienţii din două cohorte de lupus.
Echipa a testat probe de sânge de la pacienţii de la Centrul de Lupus Johns Hopkins pentru a afla nivelul XIST şi a folosit, de asemenea, date disponibile public dintr-un alt studiu care a arătat nivelul XIST şi al interferonului în globulele albe prelevate din rinichii persoanelor cu lupus.
Aceştia au ajuns la concluzia că, nu numai că nivelurile de XIST din rinichi se corelează cu niveluri mai ridicate de interferon, dar, de asemenea, că persoanele care aveau mai mult XIST în celulele sanguine au prezentat o severitate mai mare a bolii şi o agravare a simptomelor.
Autorii spun că aceste descoperiri pot implica XIST în alte afecţiuni autoimune care sunt mai des întâlnite la femei şi că ar trebui efectuate mai multe cercetări pentru a investiga acest proces specific femeilor.
De asemenea, cercetătorii spun că descoperirea rolului XIST în dezvoltarea lupusului poate duce la investigarea unor noi terapii pentru tratarea afecţiunii care vizează calea XIST-TLR7, şi poate să ofere o explicaţie suplimentară asupra originii bolii.
