Sinestezia reprezintă o particularitate neurologică în care un anumit simț este perceput involuntar, în mod spontan, prin intermediul altui simț. Oamenii de știință sugerează acum, într-o nouă cercetare, rădăcini genetice comune ale acesteia cu autismul.
Sinestezia este un fenomen prin care stimulii senzoriali declanșează un efect senzorial suplimentar, cum ar fi aromele fantomatice care imită arome familiare la auzul unui anumit cuvânt, și apare atunci când creierul direcționează informațiile senzoriale prin mai multe simțuri care nu au legătură între ele, ceea ce-i face pe sinestezici să experimenteze simultan mai mult de un simț.
Printre exemple se numără gustul cuvintelor sau asocierea culorilor cu numere și litere.
Tulburarea de spectru autist (TSA), pe de altă parte, este o dizabilitiate complexa de dezvoltare a creierului care afecteaza 3 arii principale ale functionarii unui copil: interacțiunea socială, comportamentul și simțurile.
O nouă analiză realizată pe mii de seturi de gemeni sugerează că sinestezia are rădăcini genetice comune cu autismul.
În special, sinestezia pare să fie legată de așa-numitele trăsături de autism non-social, sau comportamente și interese repetitive și restrânse (RRBI) – care au fost, de asemenea, legate de diferențele de percepție în comparație cu indivizii non-autiști.
Cercetarea a fost publicată miercuri, 25 octombrie, în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.
„Studiul nostru sugerează că legătura dintre sinestezie și autism s-ar putea afla în cauze genetice comune, legate de trăsăturile autiste non-sociale, cum ar fi alterările în percepție”, scrie o echipă condusă de epidemiologul psihiatru Mark Taylor de la Institutul Karolinska, din Suedia.
Cercetări anterioare au constatat că există destul de multe încrucișări între persoanele cu autism și persoanele cu sinestezie.
Cei cu autism sunt mai predispuși să aibă experiențe sinestezice; iar persoanele cu sinestezie sunt mai predispuse să aibă trăsături autiste.
Acest lucru i-a determinat pe oamenii de știință să presupună că ar putea exista o legătură între cele două; dar, din moment ce nu se știe ce cauzează nici autismul, nici sinestezia, nu a fost clar care ar putea fi această legătură.
Cu toate acestea, se pare că sinestezia este ereditară; și nu doar sinestezia, ci anumite tipuri de sinestezie.
De exemplu, sinestezia grafem-culoare – asocierea literelor sau numerelor cu culori – poate fi întâlnită mai des la ambii membri ai unei perechi de gemeni identici decât la gemenii non-identici, ceea ce sugerează o componentă genetică.
Echipa și-a propus să investigheze această legătură potențială în încercarea de a determina contribuțiile genetice și de mediu la sinestezie și modul în care aceasta afectează covarianța sa cu autismul.
Unul dintre cele mai bune instrumente disponibile pentru acest tip de analiză este un studiu de gemeni.
Deoarece gemenii identici sunt la fel de asemănători din punct de vedere genetic cum pot fi doi indivizi, studierea lor poate ajuta la dezvăluirea contribuțiilor genetice la anumite trăsături.
Cercetătorii au examinat 2.131 de perechi de gemeni – 4.262 de indivizi în total – în vârstă de 18 ani care participă la Studiul de gemeni pentru copii și adolescenți din Suedia.
Acești indivizi au sarcina de a completa de-a lungul timpului sondaje cuprinzătoare, inclusiv o evaluare a trăsăturilor autiste și un screening al sinesteziei, pentru opt tipuri de sinestezie.
Studiul a înscris un număr de 658 de perechi de gemeni identici (413 femei, 245 bărbați), 765 de perechi de gemeni non-identici de același sex (490 femei, 275 bărbați) și 708 perechi de gemeni non-identici de sex opus.
Cercetătorii au descoperit că gemenii identici au fost mai predispuși să raporteze experiențe sinestezice similare decât gemenii non-identici, sugerând că genele joacă un rol în sinestezie și în modul în care aceasta se prezintă.
Cu toate acestea, factorii de mediu au jucat și ei un rol destul de important, în special în cazul sinesteziei grafem-culori, care uneori a fost experimentată doar de un singur geamăn dintr-o pereche.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că sinestezia a fost puternic legată de trăsăturile autiste RRBI, cum ar fi un nivel ridicat de concentrare pe anumite interese sau rutine și mișcări fizice repetitive.
Această asociere, au constatat cercetătorii, părea să aibă o legătură genetică mult mai puternică decât cea găsită între trăsăturile sinestezice.
„Am constatat că diferențele individuale în sinestezia auto-raportată sunt ereditare și sunt asociate cu trăsăturile autiste, în timp ce această asociere părea să fie sub o puternică influență genetică”, scriu cercetătorii.
De asemenea, s-au găsit dovezi că factorii de mediu care nu sunt împărtășiți de gemeni influențează diferențele individuale în sinestezie și, într-o anumită măsură, și asocierea acesteia cu trăsăturile autiste
Echipa speră că aceste descoperiri vor inspira studii viitoare privind factorii de mediu care influențează sinestezia, mecanismele genetice comune ale autismului și sinesteziei, precum și caracteristicile comportamentale specifice împărtășite între cele două.
Asrfel, studiile viitoare bazate pe aceste constatări ar putea încerca să identifice grupuri specifice de gene care influențează atât autismul, cât și sinestezia și percepția, spun autorii.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.