În zilele noastre, oamenii din întreaga lume trăiesc mai mult, iar acest lucru va face ca numărul persoanelor cu demenţă să crească dramatic în toate ţările. Din cauza îmbătrânirii rapide a populaţiei din întreaga lume, se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demenţă aproape se va tripla până în 2050, crescând de la 57 de milioane în 2019 la 153 de milioane. Abordarea a 14 factori de risc modificabili, începând din copilărie şi continuând pe tot parcursul vieţii, ar putea preveni sau întârzia aproape jumătate din cazurile de demenţă, potrivit unui raport prezentat la Conferinţa internaţională a Asociaţiei Alzheimer (AAIC 2024), desfăşurată între 28 iulie şi 1 august, la Philadelphia, în Statele Unite.
Pe baza celor mai recente dovezi disponibile, noul raport, realizat de Comisia Lancet privind prevenirea, intervenţia şi îngrijirea demenţei, adaugă doi noi factori de risc care sunt asociaţi cu 9% din toate cazurile de demenţă - cu un procent estimat de 7% din cazuri atribuibile unui nivel ridicat de lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) sau colesterol „rău” la mijlocul vieţii, începând cu vârsta de aproximativ 40 de ani, şi 2% din cazuri atribuibile pierderii vederii netratate la vârste mai înaintate.
Aceşti noi factori de risc se adaugă celor 12 identificaţi anterior de Comisia Lancet în 2020 (nivel scăzut de educaţie, deficienţe de auz, hipertensiune arterială, fumat, obezitate, depresie, inactivitate fizică, diabet, consum excesiv de alcool, leziuni cerebrale traumatice [TCC], poluare atmosferică şi izolare socială), care sunt legaţi de 40% din toate cazurile de demenţă.
Noul raport estimează că factorii de risc asociaţi cu cea mai mare proporţie de persoane care dezvoltă demenţă în rândul populaţiei mondiale sunt deficienţa de auz şi nivelul ridicat al colesterolului LDL (7% fiecare), împreună cu un nivel scăzut de educaţie la începutul vieţii şi izolarea socială la vârsta adultă (5% fiecare).
Raportul, redactat de 27 de experţi de renume mondial în domeniul demenţei, solicită guvernelor şi indivizilor să fie ambiţioşi în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de demenţă pe tot parcursul vieţii, susţinând că, cu cât putem aborda şi reduce mai devreme nivelurile factorilor de risc, cu atât cresc şansele de a preveni sau întârzia demenţa.
Raportul prezintă un nou set de politici şi schimbări ale stilului de viaţă pentru a ajuta la prevenirea şi gestionarea mai bună a demenţei.
Sunt necesare mai multe acţiuni la nivel mondial pentru a reduce riscurile de demenţă
Din cauza îmbătrânirii rapide a populaţiei din întreaga lume, se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demenţă aproape se va tripla până în 2050, crescând de la 57 de milioane în 2019 la 153 de milioane.
Creşterea speranţei de viaţă determină, de asemenea, o creştere a numărului de persoane cu demenţă în ţările cu venituri reduse. Costurile sociale şi de sănătate globale legate de demenţă sunt estimate la peste 1 trilion de dolari în fiecare an.
Cu toate acestea, în unele ţări cu venituri ridicate, inclusiv în Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, proporţia persoanelor în vârstă cu demenţă a scăzut, în special în rândul celor din zonele socio-economice favorizate.
Autorii raportului afirmă că această scădere a numărului de persoane care suferă de demenţă se datorează probabil, în parte, consolidării rezilienţei cognitive şi fizice de-a lungul vieţii şi reducerii daunelor vasculare ca urmare a îmbunătăţirii asistenţei medicale şi a schimbărilor în stilul de viaţă, demonstrând importanţa punerii în aplicare a abordărilor de prevenire cât mai devreme posibil.
Cu toate acestea, majoritatea planurilor naţionale privind demenţa nu fac recomandări specifice privind diversitatea, echitatea sau incluziunea persoanelor din culturile şi etniile slab deservite, care sunt afectate în mod disproporţionat de riscurile de demenţă.
„Noul nostru raport arată că se poate şi trebuie făcut mult mai mult pentru a reduce riscul de demenţă. Niciodată nu este prea devreme sau prea târziu pentru a lua măsuri, existând oportunităţi de a avea un impact în orice etapă a vieţii”, spune autorul principal, profesorul Gill Livingston de la University College London (UCL) din Regatul Unit.
„Avem acum dovezi mai solide că expunerea mai îndelungată la risc are un efect mai mare şi că riscurile acţionează mai puternic la persoanele care sunt vulnerabile. De aceea, este vital să ne reluăm eforturile de prevenire în direcţia celor care au cea mai mare nevoie de ele, inclusiv a celor din ţările cu venituri mici şi medii şi a grupurilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic. Guvernele trebuie să reducă inegalităţile de risc, făcând ca stilul de viaţă sănătos să fie cât mai accesibil pentru toată lumea”, se arată în raport.
Pentru a reduce riscul de demenţă pe tot parcursul vieţii, Comisia Lancet a formulat 13 recomandări care ar trebui adoptate de guverne şi de persoane pentru prevenirea demenţei, printre care:
- oferirea tuturor copiilor a unei educaţii de bună calitate şi a fi activi din punct de vedere cognitiv la mijlocul vieţii;
- punerea la dispoziţie a aparatelor auditive pentru toţi cei cu deficienţe de auz şi reducerea expunerii la zgomot dăunător;
- depistarea şi tratarea colesterolului LDL ridicat la mijlocul vieţii, în jurul vârstei de 40 de ani;
- asigurarea accesului tuturor la depistarea şi tratamentul deficienţelor de vedere;
- tratarea eficientă a depresiei;
- purtarea căştilor şi protecţiilor pentru cap în sporturile de contact şi pe bicicletă;
- prioritizarea mediilor comunitare de sprijin şi a locuinţelor pentru a spori contactul social;
- reducerea expunerii la poluarea aerului prin politici stricte privind aerul curat;
- extinderea măsurilor de reducere a fumatului, cum ar fi controlul preţurilor, creşterea vârstei minime de cumpărare şi interzicerea fumatului;
- reducerea conţinutului de zahăr şi sare din alimentele vândute în magazine şi restaurante;
Aceste acţiuni sunt deosebit de importante, având în vedere noile dovezi care arată că reducerea riscurilor de demenţă nu numai că m[re;te numărul de ani de viaţă sănătoasă, ci reduce ;i timpul pe care persoanele care dezvoltă demenţă îl petrec în condiţii de sănătate precare.
După cum explică profesorul Livingston, „un stil de viaţă sănătos, care implică exerciţii fizice regulate, nefumatul, activitatea cognitivă la mijlocul vieţii (inclusiv în afara educaţiei formale) şi evitarea excesului de alcool nu numai că pot reduce riscul de demenţă, dar pot şi întârzia apariţia demenţei. Astfel, dacă oamenii dezvoltă demenţă, este probabil să trăiască mai puţini ani cu aceasta. Acest lucru are implicaţii uriaşe asupra calităţii vieţii persoanelor, precum şi beneficii de economisire a costurilor pentru societăţi”.
Autorii subliniază că beneficiile potenţiale ar putea fi chiar mai mari în ţările cu venituri mici şi medii şi în orice ţară în care nu există deja intervenţii la nivelul populaţiei, cum ar fi interzicerea fumatului în public şi învăţământul obligatoriu.
„Având în vedere povara mult mai mare a factorilor de risc de demenţă în ţările cu venituri mici şi medii, cu creşterea preconizată a demenţei în următoarele câteva decenii ca urmare a îmbătrânirii rapide a populaţiei şi a creşterii ratelor de hipertensiune arterială, diabet şi obezitate, avem nevoie urgentă de abordări preventive bazate pe politici care vor avea beneficii potenţiale uriaşe mult peste costuri”, spune coautorul raportului, dr. Cleusa Ferri de la Universidade Federal de Sao Paulo şi Hospital Alemão Oswaldo Cruz, din Brazilia.
„Acordarea de prioritate abordărilor la nivelul populaţiei care îmbunătăţesc prevenirea primară (de exemplu, reducerea consumului de sare şi zahăr) şi asistenţa medicală eficientă pentru afecţiuni precum obezitatea şi hipertensiunea arterială, restricţionarea fumatului şi a poluării aerului şi permiterea tuturor copiilor să beneficieze de o educaţie bună ar putea avea un efect profund asupra prevalenţei demenţei şi a inegalităţilor, precum şi economii semnificative de costuri”, adaugă dr. Naaheed Mukadam de la UCL, coautor al raportului.
Prioritizarea progreselor în cercetare şi sprijin pentru persoanele care trăiesc cu demenţă
Raportul discută, de asemenea, progresele pline de speranţă în ceea ce priveşte biomarkerii din sânge şi anticorpii anti- βamiloid pentru boala Alzheimer.
Autorii explică faptul că biomarkerii sanguini reprezintă un progres semnificativ pentru persoanele cu demenţă, putând creşte scalabilitatea şi diminuând intruziunea şi costul testelor pentru un diagnostic precis.
Deşi există studii clinice promiţătoare, autorii raportului avertizează că tratamentele cu anticorpi anti-β amiloid sunt noi, fără date disponibile pe termen lung, şi solicită mai multe cercetări şi o transparenţă sporită cu privire la efectele secundare pe termen scurt şi lung.
În cele din urmă, raportul solicită mai mult sprijin pentru persoanele care trăiesc cu demenţă şi pentru familiile acestora.
Autorii subliniază că, în multe ţări, intervenţiile eficiente cunoscute ca fiind benefice pentru persoanele cu demenţă nu sunt încă disponibile sau nu reprezintă o prioritate, inclusiv intervenţiile de activitate care oferă plăcere şi reduc simptomele neuropsihiatrice şi inhibitorii de colinesterază pentru încetinirea declinului cognitiv în cazul bolii Alzheimer.
În mod similar, nevoile multor îngrijitori nu sunt evaluate şi nu sunt satisfăcute. Aceştia recomandă furnizarea de intervenţii multi-componente pentru ca îngrijitorii din familii, care sunt expuşi riscului de depresie şi anxietate, să facă faţă unor astfel de situaţii, inclusiv furnizarea de sprijin emoţional, planificarea viitorului şi informaţii privind resursele medicale şi comunitare.
Autorii notează că, deşi aproape toate dovezile pentru demenţă provin încă din ţările cu venituri ridicate, există acum mai multe dovezi şi intervenţii în ţările cu venituri medii mici (LMIC), dar intervenţiile trebuie de obicei modificate pentru a sprijini cel mai bine diferitele culturi, credinţe şi medii.
Ei subliniază, de asemenea, că estimările de prevenire presupun că există o relaţie cauzală între factorii de risc şi demenţă şi, deşi au avut grijă să includă numai factorii de risc cu dovezi convingătoare, autorii notează că unele asocieri pot fi doar parţial cauzale.
De exemplu, în timp ce depresia neîntreruptă la mijlocul vieţii poate fi cauzală, depresia la sfârşitul vieţii poate fi cauzată de demenţă. Totodată, autorii notează că această modificare a riscului afectează populaţia şi nu garantează că orice individ va evita demenţa.
Studiul a fost publicat miercuri în prestigioasa revistă The Lancet.
