Mielomul multiplu reprezintă aproximativ 10% din cancerele de sânge și doar aproximativ jumătate dintre persoanele care dezvoltă această boală vor trăi mai mult de cinci ani. Deși tratamentele pentru pacienții cu mielom s-au îmbunătățit considerabil în ultimele două decenii, boala este încă incurabilă, iar majoritatea pacienților au în cele din urmă recidive.
O moleculă implicată în transportul și metabolismul grăsimilor s-a dovedit esențială pentru evoluția mielomului multiplu, un tip de cancer malign al sângelui, informează cercetătorii într-un articol publicat marți, în eLife.
Cercetătorii au arătat că proteina de legare a acizilor grași este o țintă cheie legată de o evoluție mai agresivă a bolii și de o supraviețuire mai slabă în mielomul multiplu.
Molecula, denumită proteina-5 de legare a acizilor grași (FABP5), ar putea fi utilizată ca marker pentru a-i ajuta pe medici să identifice persoanele cu forme mai agresive de mielom, și ar putea reprezenta o nouă țintă pentru tratamentul acestui cancer.
„În ciuda descoperirilor recente potrivit cărora celulele mielomului multiplu absorb și transportă acizi grași, există puține tratamente care să vizeze în mod specific moleculele implicate în metabolismul celulelor mielomului”, spune autorul principal Mariah Farrell, cercetător asociat la Institutul de cercetare MaineHealth, din Statele Unite.
Cercetătorii au studiat potențialul de promovare a cancerului al proteinelor de legare a acizilor grași în celulele mielomului, pentru a determina dacă aceasta ar putea fi o țintă validă pentru terapie.
Echipa și-a început cercetările pe linii celulare de mielom multiplu, analizând cantitățile relative ale fiecărui tip de proteină de legare a acizilor grași (FABP). Ei au descoperit că FABP5 a fost forma cea mai abundentă, atât în celulele de mielom de șoarece, cât și în cele de mielom uman, iar liniile celulare de mielom uman au avut o dependență puternică de FABP5 pentru supraviețuirea lor.
Pe baza acestor constatări, echipa a folosit două abordări pentru a explora funcția familiei FABP în celulele mielomului; într-un experiment, au modificat celulele pentru a le lipsi de FABP5, iar într-un al doilea experiment, au tratat celulele mielomului cu două medicamente cunoscute pentru a bloca activitatea FABP.
Ambele studii au arătat că blocarea activității membrilor familiei FABP împiedică creșterea celulelor mielomatoase.
De asemenea, celulele necanceroase tratate cu medicamentul anti-FABP au fost afectate într-o măsură mult mai mică.
Pentru a descoperi modul în care FABP influențează creșterea celulelor mielomatoase, echipa a studiat modificările în activitatea genelor și producția de proteine în celulele mielomatoase în care acestea au fost blocate.
Ei au descoperit multe efecte ale FABP în celule, dar cel mai notabil au observat că o cale cheie de supraviețuire folosită de celulele canceroase, calea Myc, a fost diminuată atunci când proteinele FABP au fost blocate.
Asta sugerează că Myc ar putea fi una dintre modalitățile prin care FABP ajută tumorile să supraviețuiască.
Pentru a vedea dacă FABP5 este legată de evoluția tumorii la persoanele cu mielom, echipa a analizat retrospectiv datele de la 779 de pacienți cu mielom din cadrul studiului CoMMpass℠ al Fundației de Cercetare a Mielomului Multiplu.
Ei au descoperit că, în medie, pacienții cu mielom aveau cea mai mare expresie a FABP5; expresie moderată a FABP6, FABP4 și FABP3 și, în esență, nicio expresie a celorlalte subtipuri FABP.
În general, pacienții cu cantități mai mari de FABP5 în celulele mielomului au avut un timp semnificativ mai scurt până la progresia bolii și o supraviețuire generală mai scurtă.
În plus, analiza retrospectivă la 414 pacienți cu mielom nou diagnosticat, a arătat că cei care aveau un mielom cu risc ridicat și cu un prognostic mai slab aveau o expresie genetică FABP5 mai mare decât cei cu un prognostic mai favorabil.
În cele din urmă, s-a constatat că expresia FABP5 a fost mai mare la pacienții cu boală recidivată, în comparație cu pacienții diagnosticați recent.
Luate împreună, aceste studii sugerează că pacienții cu o cantitate mare de FABP5 în celulele mielomului au avut o șansă cu 64% mai mare de progresie a bolii și o creștere de două ori a riscului de deces, în comparație cu pacienții cu o expresie scăzută a FABP5.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că, deși FABP5 are roluri cunoscute în metabolismul lipidic, asocierea cu progresia mielomului și supraviețuirea nu a fost influențată de indicele de masă corporală (IMC) al pacienților, ceea ce sugerează că aceste proteine ar putea fi un marker robust al riscului de mielom la toți pacienții, nu doar la acei pacienți al căror risc ar putea fi crescut de obezitate.
„În general, am descoperit că blocarea FABP poate împiedica creșterea celulelor mielomului, în principal prin încetinirea proliferării celulelor”, a declarat Michaela Reagan, cercetător la Instituttul MaineHealth și profesor asociat la Școala de Medicină a Universității Tufts.
„Am fost încântați să constatăm că seturile de date clinice arată, de asemenea, că tumorile care exprimă un nivel mai ridicat de FABP5 sunt mai agresive în comparație cu tumorile cu un nivel mai scăzut de FABP5, ceea ce face ca aceasta să fie o moleculă-țintă cheie pentru noi tratamente împotriva mielomului
Următorul pas, potrivit cercetătoarei vor fi cercetări suplimentare pentru „o mai bună înțelegere a activității și siguranței medicamentelor existente care blochează FABP55 în modelele de mielom la șoareci, astfel încât să putem proiecta și dezvolta cei mai buni candidați pentru a intra în studii clinice”
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.