O abordare terapeutică experimentală, potenţial eficientă împotriva cancerului de prostată rezistent la tratament, a fost identificată de un grup de cercetători de la Cedars-Sinai Cancer, din Statele Unite. Rezultatele unui studiu clinic de faza II, publicate in Molecular Therapy, au condus la un studiu mai amplu, multicentric, aflat în curs de desfasurare.
Cancerul de prostată, o glandă mică aflată chiar sub vezică urinară, este a doua cauză de deces cauzată de cancer la bărbaţi. Multe tumori de prostată nu sunt agresive şi pot să necesite tratament minim sau deloc.
Tumorile agresive sunt tratate iniţial prin intervenţie chirurgicală sau radioterapie. La aproximativ o treime dintre pacienţi, cancerul reapare după tratamentul iniţial. Aceşti pacienţi sunt de obicei trataţi cu medicamente care suprimă acţiunile testosteronului şi ale altor androgeni - hormoni masculini care ajută la creşterea tumorilor de prostată.
„Pacienţii se descurcă foarte bine până când tumora găseşte o cale de ocoli terapia de suprimare a androgenilor”, spune Neil Bhowmick, cercetător la Cedars-Sinai Cancer, profesor de medicină şi ştiinţe biomedicale şi autor principal al studiului.
„Un mod prin care poate face acest lucru este să determine celulele să producă doar o parte din proteina de care se leagă medicamentul, făcând medicamentul inutil. Proteinele parţiale sunt numite variante de matisare (splice variants)”, a explicat cercetătorul.
Făcând cercetări pe celule umane şi şoareci de laborator echipa şi-a dat seama că celulele canceroase semnalau celulelor de susţinere din jur prin proteina CD105, pentru a transforma aceste proteine în variante de matisare.
Cercetătorii au efectuat apoi un studiu pe pacienţi umani pentru a testa un medicament care sperau că va împiedica formarea proteinelor parţiale prin inhibarea CD105.
În cadrul studiului, nouă pacienţi cu tumori rezistente la terapia de blocare a androgenilor au continuat această terapie, dar au primit şi un inhibitor CD105, denumit carotuximab. Dintre aceşti pacienţi, 40% au obţinut supravieţuire fără progresie, conform radiografiilor ulterioare.
„Fiecare dintre pacienţii din studiul nostru a fost rezistent la cel puţin un supresor de androgeni, iar cursul normal de acţiune ar fi să încerci pur şi simplu unul diferit sau chimioterapie, despre care cercetările au arătat, în general, că nu opreşte creşterea tumorii pentru mai mult de aproximativ trei luni”, a spus Bhowmick.
Conform acestuia, carotuximab a prevenit eschivarea cancerului şi a făcut tumora sensibilă la terapia de suprimare a androgenilor.
Cercetătorii au subliniat că medicamentul carotuximab pare să prevină variantele de matisare a receptorului de androgeni în celulele de sprijin din jurul tumorilor, sensibilizând în continuare tumora la supresorul de androgeni.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că această terapie poate fi capabilă, în special în cancerele incipiente, să resensibilizeze cancerul pacienţilor selectaţi la supresia de androgeni. Acest lucru ar putea permite pacienţilor să evite sau să întârzie intervenţii mai toxice, cum ar fi chimioterapia citotoxică
Echipa speră să găsească modalităţi de a anticipa pacienţii care au cele mai mari şanse să beneficieze de această abordare, prin testarea probelor de sânge şi ţesut folosind tehnologii de ultimă generaţie.
Ei au identificat trei biomarkeri care ar putea ajuta în acest sens, la indicarea pacienţilor care vor răspunde la această terapie experimentală, pe care urmează să-i valideze într-un nou studiu clinic.
