INTERVIU Prof. dr. Ștefan Pambuccian: Pandemia aceasta este diferită față de cele anterioare pentru că ne-am schimbat noi; nu mai acceptăm să moară milioane de oameni
Pandemia de coronavirus SARS-CoV-2 este diferită față de cele anterioare pentru că noi ne-am schimbat, ca specie, și acceptăm să ne sacrificăm pentru ca să salvăm viața a cât mai mulți oameni, a declarat medicul de origine română prof. dr. Ștefan Pambuccian, de la Loyola University Medical Center din Chicago, Statele Unite, într-un interviu acordat 360medical.ro.
Medicul a absolvit Universitatea de Medicină și Framacie Carol Davila din București și a emigrat din România în anii 1980, având apoi o lungă carieră medicală și universitară în Statele Unite.
Recent, Ștefan Pambuccian a publicat un articol în Journal of the American Society of Cytopathology în care a prezentat lecții pe care le putem trage din “gripa spaniolă” din 1918-1919 în actuala pandemie.
“Am menționat gripa “spaniolă” din 1918 numai pentru că e singura rază de optimism pe care am găsit-o, nu pentru că au murit 50-100 milioane de oameni, ci pentru că demonstrează că, chiar și fără tratament sau vaccin, unele localități cu conduceri mai luminate au reușit să reducă la jumătate numărul de morți ca proporție raportat la populație. Și asta în condițiile din 1918, cu familii mult mai mari, case mult mai mici și multe probleme ridicate de primul război mondial”, a explicat prof. Ștefan Pambuccian, pentru 360medical.ro.
“Răspunsurile mele sunt păreri personale și majoritatea întrebărilor pe care le pui nu au raspuns. Nu știm suficient despre acest coronavirus ca să dau răspunsuri științifice. Și, după părerea mea, nu o să știm tot ce ne trebuie decât după ce epidemia s-a terminat”, a completat profesorul.
Vă prezentăm în continuare interviul integral oferit de Ștefan Pambuccian pentru 360medical.ro.
Care sunt măsurile de carantină și izolare la domiciliu cele mai eficiente în limitarea extinderii epidemiei?
Cu toate că nu sunt expert în epidemiologie, și intrebarea asta are și o latură social-politică, după ce am citit tot ce am putut despre gripa “spaniolă”, cred că carantina are rost numai la începutul unei epidemii; atunci când deja sunt multe cazuri de infecție în populație, și infecția poate fi asimptomatică (sau subclinică), cred că e prea târziu să se instituie măsuri de carantină strictă.
Pe deasupra, carantina este dificil de instituit, costisitoare și creează nemulțumiri. Izolarea la domicliu este foarte importantă și trebuie instituită foarte riguros; dacă toate persoanele ar ține distanța față de celelalte, și ar fi în afara sferei de contaminare a virusului, de vreo 2 metri, transmisia s-ar încetini, și s-ar opri.
Bineînțeles că nu se poate ca toată populația să stea acasă; există oameni de care avem nevoie și în caz de epidemie: personal medical, salubritate, armată, poliție, guvern, vânzători de alimente și așa mai departe.
Dar chiar și asa, putem să reducem la mai puțin de jumătate victimele care ar muri fără aceste măsuri. Din păcate, aceste măsuri duc și la mărirea perioadei de timp în care se desfășoară epidemia și, la un moment dat, va trebui să ne oprim din izolare, și atunci o să înceapă din nou.
Cât trebuie să dureze astfel de restricții?
Răspunsul este că, din păcate, nu știe nimeni cât trebuie să ne ținem departe unul de altul. După cum am spus, în momentul în care ne oprim, virusul o să înceapă din nou să circule. Sper ca restricțiile să se poată ridica la sfârșitul lunii mai.
Cât de periculos pentru omenire este coronavirusul SARS-CoV-2?
Pe o scară de la raceală până la ciumă, cred că e pe undeva pe la jumătate. Ciuma a omorât o treime din populație; gripa spaniolă 50-100 de milioane, dar procentual mult mai puțin; alte gripe “celebre” din 1957 și 1968 au omorât 3 milioane, respectiv un milion; nu cred că Covid-19 o să ajungă acolo.
Dacă vorbim de cât de periculos este pentru omenire, adică dacă ar putea să aibă vreun impact asupra speciei umane – cred că nu.
Nici măcar ciuma nu a avut mare impact, decât că a dus la schimbări geopolitice, pentru că popoarele mai civilizate aveau o infrastructură care se baza pe populație să lucreze în agricultură, meștesuguri, transporturi etc. Cu dispariția unei mare părți a brațelor de lucru, mare parte din infrastructură s-a prăbușit, ceea ce a dus la slăbiciunea unor țări sau imperii și expansiunea altora. Dar, în final, specia umană a continuat…
Acest coronavirus se va opri din a fi un pericol atunci când:
– o mare parte din populație o să fie imună, fie pentru că a avut infecția și s-a vindecat, sau pentru că a fost vaccinată (asta după 12-18 luni);
– dacă avem noroc și virusul, care suferă constant mutații, va avea mutații care-l fac mai puțin virulent;
– dacă, dupa cum zic unii – după părerea mea mai nefondat pe fapte științifice -, virusului nu-i place căldura și soarele primăverii sau verii;
– dacă suntem în stare să ne ținem departe unul de altul suficient de mult timp până când nu mai circulă virusul.
Ce este diferit la această pandemie față de cele anterioare?
Cred că răspunsul este: NOI. Noi suntem diferiți față de toate pandemiile anterioare. Nu mai acceptăm să moară milioane. Ne sacrificăm cu toții, ducem economia mondială de râpă, pentru ca să salvăm cât mai mulți membri ai speciei umane.
Cred că este foate lăudabil și, în mare parte, se datorește presei, televiziunii și internetului, care ne-au făcut să urmărim în direct pandemia.
Ce învățăminte putem trage din actuala criză Covid-19?
Cred că această criză ne arată că am subapreciat oamenii: dacă le dai o sarcină neplacută (ca statul claie peste gramadă acasă) în folosul tuturor, majoritatea oamenilor nu ne dezamăgesc. Cred că criza asta poate fi exploatată de oameni fără principii spre folosul lor personal, negând tot efortul altruist al tuturor celorlalți.
Cred că o asemenea criză poate să ne arate cine este un conducător bun și cine nu, cine are instituții solide și cine nu. Din păcate, memoria noastră e scurta.
Gripa “spaniolă” din 1918 nu a rămas în memoria umanității și lecțiile pe care ni le-a dat nu au fost folosite. Odată trecută, toata lumea s-a întors la ceea ce făcea înainte și cei dispăruți au fost uitați imediat de toți, în afară de rudele și prietenii cei mai apropriați.
Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru că nu a răspuns la timp la pandemie și au trebuit să moară 650.000 de americani, cu toate că se știa ce ravagii a făcut epidemia în Europa. Politicienii au continuat să fie politicieni și să nu asculte sfaturile medicilor.
Ce sfaturi ați da personalului medical din România?
Greu de răspuns, pentru că nu știu cum sunt spitalele din România acum și nu stiu de ce echipament dispun.
Cred că trebuie să încerce să facă totul ca să reducă anxietatea și stresul (ușor de spus și greu de făcut!), pentru că stresul poate duce la erori care ar putea fi fatale.
Cred că situația nu e foarte deosebită de cea pe care o văd în spitalele americane: toată lumea se plânge că nu are echipament de protecție, aparate de ventilat și așa mai departe. Și ne e frică tuturor, pentru că în fiecare zi mai auzim de cineva (un doctor), pe care-l știm, care s-a îmbolnăvit și a murit.
Mergem zilnic la spital și știm că suntem în pericol să ne infectăm și/sau să ducem infecția acasă. Știm că nu o să ne ridice nimeni statui dacă murim. Și totuși, mergem la spital, ne facem treaba, comunicăm cu rezidenții prin WebEx sau Zoom, comunicăm prin email, social-media sau chiar prin telefon cu colegii din alte spitale și alte orașe să vedem cum o duc și dacă au gasit niște soluții care reduc riscul sau îmbunătățesc funcțiile noastre de educatori.
Nu ne putem permite să lăsăm studenții și rezidenții de izbeliște pentru că, dacă nu-i învățăm nimic timp de câteva luni, o să fie mai puțin competenți și s-ar putea să trebuiască să aibă grijă de noi la un moment dat…
Cred că cu toții, ca medici, avem nevoie acum, mai mult decât oricând, de sprijin moral și material (echipament de protecție). Sub fațada de bravură pe care o avem, suntem cu toții oameni. Vorbind cu colegii, îmi dau seama că majoritatea nu pot dormi, iau mai greu deciziile medicale de rutină și dau toate semnele de “burn-out”. O sa treacă și asta. Să sperăm că o să treacă curând.
Foarte bun interviul, multumesc pentru postare.