INTERVIU Dr. Ionela Camelia Ralea, neurolog: Ciocurile pe coloană nu sunt același lucru cu stenoza de canal lombar

INTERVIU Dr. Ionela Camelia Ralea, neurolog: Ciocurile pe coloană nu sunt același lucru cu stenoza de canal lombar
noiembrie 05 09:00 2021 Timp citire articol: 6 minut(e)

Durerile de spate, însoțite adesea de dureri la nivelul unuia sau ambelor picioare, oboseala la mersul pe o anumită distanță, furnicăturile și scăderea forței musculare cu instabilitate la mers pot fi simptomele unei stenoze de canal lombar. Dr. Ionela Camelia Ralea, medic specialist neurolog, după o activitate de peste 18 ani în Belgia, a revenit în România și acordă consultații în Rețeaua Medicală Arcadia. Are o bogată experiență în tehnici și tratamente neurologice de înalt nivel și a întâlnit mulți pacienți cu această afecțiune. Ce este stenoza de canal lombar, cum se face diagnosticul diferențial și imagistic în cazul acestei afecțiuni, dar și care este deosebirea dintre osteofite sau ,,ciocurile pe coloană” așa cum sunt cunoscute ele în popor și stenoza de canal lombar, explică pe larg medicul neurolog.

Ce este stenoza de canal lombar și de ce este cunoscută și sub denumirea de ,,ciocuri pe coloană”?

Una dintre afecțiunile frecvente de la nivelul coloanei vertebrale este stenoza de canal vertebral, fie ea cervicală sau lombară. Stenoza canalului lombar înseamnă de fapt îngustarea, scăderea progresivă a diametrului canalului central cu compresia nervilor spinali din partea inferioară a spatelui, în general din cauza degenerării coloanei vertebrale sau prin apariția unei hernii voluminoase, cu îngustarea secundară a canalului lombar.

Pe de altă parte, „ciocurile” (o denumire de altfel populară) pe coloană, osteofitele în termen medical, nu sunt același lucru cu stenoza de canal și sunt date de îngroșarea ligamentelor și/sau a tendoanelor ce susțin articulația. Osteofitele (ciocurile) sunt depuneri izolate de celule osoase noi ducând la apariția de depuneri suplimentare de os într-un loc în care normal acesta nu ar fi apărut.

Care sunt simptomele asociate acestei afecțiuni?

Când diametrul canalului este îngustat, rezultatul poate fi compresia măduvei spinării. Simptomele care aduc pacientul la medic sunt în principal durerile de spate, paresteziile (furnicăturile), crampele, amorțeala, apărute frecvent la nivelul unuia sau ambelor membre inferioare. Un alt semn pe care îl întâlnim des este reducerea distanței de mers. Simptomele pacientului sunt accentuate de efortul fizic pe care acesta îl depune, pozițiile vicioase și, ocazional, de expunerea la intemperii. De obicei, sindromul de stenoză de canal lombar se instalează progresiv, cu simptome care se accentuează în mers și se diminuează în poziția de șezut.

Ciocurile sunt depuneri izolate de celule osoase noi, deci nu vor induce o strâmtorare circumferențială a canalul cervical sau lombar. Un cioc cu acumulare osoasă izolată este în general asimptomatic, iar dacă excepțional este iritativ pe un nerv, nu va da un deficit pe tot piciorul, ci pe un traiect de nerv. Dacă ciocurile sunt situate de exemplu pe traiectul unui nerv sciatic, eventual voluminoase, pot deveni dureroase și pot da un tablou de sciatică. În general însă, ciocurile pot rămâne asimptomatice toată viața.

Din ce cauze apare stenoza de canal lombar?

Stenoza canalului spinal lombar poate să fie congenitală, din naștere, sau poate să apară în evoluție, pe parcursul vieții, când vertebrele și discurile suferă modificări degenerative (degradarea țesuturilor), modificare ce face parte din procesul natural de înaintare în vârstă.

Stenoza canalului lombar este o afecțiune relativ frecventă la populația generală. Este totuși mai rar întâlnită la pacienți sub 40 ani. Apare mai frecvent la pacienții cu vârsta de peste 40 ani, iar simptomele au un debut lent. Însă stenoza nu este neaparat un semn al îmbătrânirii. Vorbim și de decalarea depunerii anormale la vârstele mai tinere, la pacienții care fac sport de mare performanță, de exemplu halterofilii care au o greutate corporala foarte mare, care devansează ca vârstă apariția unui eventual canal strâmtorat. Nu toți halterofilii sau alți sportivi care fac activitate fizică intensă dezvoltă stenoză de canal lombar, care nu este neapărat un semn al îmbătrânirii.

Cum poate fi diagnosticată această afecțiune și cum se face diagnosticul diferențial și imagistic?

Pentru diagnosticarea stenozei de canal lombar este esențială interacțiunea cu pacientul și evaluarea lui. Simptomele de stenoză de canal lombar se pot regăsi și în altă patologie, non neurologică, și vorbim de atingerea vasculară periferică. Boala vasculară se confirmă printr-o ecografie EcoDoppler arterio-venoasă de membre inferioare și se tratează ca urmare a unui consult cu chirurgul vascular. Boala neurologică se confirmă prin evaluarea gradului de stenoză lombară cu ajutorul rezonanței magnetice nucleare (RMN) de coloană lombară, computer tomografiei (CT) de coloană lombară, iar suferința periferică de plex lombar, rădăcini sau nervi periferici se evaluează prin panelul de 3 examene neurologice: stimulare magnetică (potențiale evocate motorii), potențiale evocate senzitive și electromiografia.

Ce tratamente există?

În funcție de gravitatea afecțiunii și de manifestarea clinică o primă etapă în managementul acestei patologii o presupune tratamentul conservator. În primă fază, dacă stenoza de canal lombar nu este semnificativă atunci pacientul va fi dirijat spre tehnici de recuperare medicală (masaj, kinetoterapie, tehnici de redresare posturală etc); dacă stenoza este severă atunci se pune indicația de intervenție chirurgicală și pacientul este dirijat spre neurochirurg.

Pacienții cu stenoză de canal lombar congenital necesită o urmărire în timp; aceștia pot deveni simptomatici, uneori foarte târziu pe parcursul vieții. Dacă vorbim de un pacient care acumulează și un canal congenital strâns și este sportiv de mare performanță sau depune efort fizic, atunci putem avea o declanșare a simptomelor mai devreme.

Tratamentele sunt deci non-invazive adică non-chirurgicale sau chirurgicale. Tratamentul poate merge de la kinetoterapie, fizioterapie, pierdere în greutate, masaj. Dacă vorbim de un canal sever, simptomatic, acesta se operează. Trebuie să înțelegem că fiecare act chirurgical presupune și o anestezie. În general, persoanele în vârstă acumulează comorbidități, cardiace, neurologice și atunci indicația chirurgicală trebuie să fie clară și formală, iar balanța între beneficiul și riscul operator (cu anestezia de rigoare, mai ales la pacientul cu comorbidități) trebuie bine analizată. Se operează, se degajează, se lărgește canalul, se degajează nervii pentru a evita riscul de paralizie și de cădere cu consecințe negative.

Este important ca această afecțiune să fie depistată timpuriu?

Da. De reținut că nu toată lumea va dezvolta această stenoză odată cu vârsta. Este o patologie a vârstei înaintate, la persoane de peste 60-65 ani, dar nu toată lumea va dezvolta stenoza de canal. Vorbim și de un metabolism particular și despre persoanele care sunt sau nu active. O persoană activă, care are o predispoziție pentru canal, va dezvolta această afecțiune mai târziu pentru că, datorită activității fizice circulația este stimulată și osul este mai bine vascularizat.

Poate fi prevenită stenoza de canal lombar?

Sigur, dar nu în totalitate. Vorbeam de activitatea fizică, de modificarea stilului de viață. Vârsta și factorii cu componență congenitală nu le putem influența, pentru că fiecare are bagajul său genetic. Există și factori influențabili, printre care este obezitatea. Obezitatea accelerează foarte multe patologii, acționează mecanic pe coloană, o deformează, accelerează depunerea de masă osoasă anormală, modifică metabolismul fosfo-calcic, asociază de multe ori diabetul sau alte boli cu impact negativ asupra metabolismului osos.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu