INTERVIU Ionuț Leahu, fondatorul rețelei Dr. Leahu: Dotarea tehnologică a cabinetelor stomatologice din România este peste media europeană; piața se va împărți între cabinete mici, de nișă, și cabinete mari

INTERVIU Ionuț Leahu, fondatorul rețelei Dr. Leahu: Dotarea tehnologică a cabinetelor stomatologice din România este peste media europeană; piața se va împărți între cabinete mici, de nișă, și cabinete mari
decembrie 03 15:00 2018 15 minut(e)

România are un mare avantaj competitiv în domeniul stomatologiei, în condițiile în care cabinetele din țară au cumpărat în ultimii ani tehnologie de vârf și au o dotare peste media europeană, a menționat medicul și antreprenorul Ionuț Leahu, fondatorul rețelei de clinici dentare Dr. Leahu, într-un interviu acordat 360medical.ro.

El estimează că, în următorii ani, piața stomatologică din România se va maturiza și se va împărți între cabinete mari, capabile să ofere servicii complexe, și cele mici, care se vor specializa pe anumite nișe.

Ionuț Leahu a vorbit și despre problemele de pe piața stomatologică din România, inclusiv despre concurența neloială a cabinetelor care nu plătesc taxe sau despre rolul statului în acest domeniu. Medicul stomatolog a oferit și câteva sfaturi românilor pentru menținerea unei bune igiene dentare.

Prezentăm, în continuare, interviul complet cu Ionuț Leahu.

Reporter: Vi se pare că legislația actuală din România în domeniul stomatologic este în regulă, simțiți nevoia unor schimbări?

Ionuț Leahu: Mergând prin țară și deschizând clinici, ne lovim de administrația locală, adică tot ce înseamnă obținerea unei autorizații de construcție. Sunt foarte multe avize și autorizații. Avem experiențe de la a dura trei luni de zile până la a dura doi ani.

Am avut în București un proiect la care ne-a ieșit autorizația de construcție după doi ani.

În zona asta de cabinete stomatologice, în România sunt în general cabinete mici. 85% din cabinetele stomatologice din România înseamnă medicul cu scaunul lui, care își desfășoară de cele mai multe ori activitatea într-un spațiu locativ.

Apropo de încercarea statului să reglementeze ceva, a fost o încercare a Ministerului Sănătății, au scos un ordin de ministru, prin care voiau să blocheze autorizarea cabinetelor medicale în spații locative – orice fel de cabinet medical, nu s-au referit doar la stomatologie. (360medical.ro a relatat despre acest subiect aici)

Industria cea mai puternic afectată și cu cea mai mare reacție a fost industria serviciilor stomatologice. Din presiunea venită din partea stomatologilor, acum au revenit asupra acelui ordin de ministru și au anulat prevederea aceea care interzicea autorizarea cabinetelor în spații locative. (360medical.ro a relatat despre noul ordin aici)

Pentru că nu au dat cu adevărat o alternativă, din moment ce nu este deloc finanțat de către stat acest sistem al sănătății dentare, nu există o decontare cu adevărat din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Din bugetul total, cred că 1% se acordă pentru stomatologie. Un medic poate să contracteze maxim 1.800 lei sau 2.000 lei pe lună, din care să trateze pacienți. În special copiii au gratuitate în relația cu CNAS. Câți copii poți să tratezi cu 1.800 de lei pe lună?

R: Piața stomatologică este una privată, în care statul are o influență mică. Care sunt avanatajele și dezavantajele acestei situații?

IL: Sunt implicat și în PALMED (Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private), și la întâlniri îi aud foarte supărați pe colegii din medicina generală din PALMED.

Statul este prezent în medicina generală, dar sunt și privați acolo, iar statul întotdeauna face concurență neloială, și face concurență neloială în tot.

Adică inclusiv în salariile pe care le poate plăti statul, și a fost o mare problemă în momentul în care statul a crescut artificial salariile în sistemul public pentru medici, deși nu există niciun fel de calcul economic în spate.

Sunt foarte mulți privați care suferă din cauza aceasta, pentru că nu pot să ridice prețurile cât să poată plăti la același nivel medicii din spitalele private.

Acesta este un avantaj, faptul că statul, în stomatologie, nu ne face concurență în prezent.

Dezavantajul, în schimb, se vede în sănătatea oamenilor. Vedem ce cazuri extrem de complicate avem pe partea de sănătate dentară. Pacienții ajung cu probleme foarte, foarte mari la dentist pentru că nu au putut să se finanțeze, nu au găsit banii necesari să-și rezolve problemele din timp.

Se întâmplă acest lucru și din lipsă de educație. Mulți nu realizează cât de important este să vii la dentist chiar dacă nu te doare nimic.

În plus, pacienții din România au un acces limitat la serviciile stomatologice, pentru că nu un loc unde să aibă măcar o consultație gratuită, să mă duc undeva la o clinică de stat – asta ar fi putut statul să facă mai mult în zona asta.

Sau, măcar dacă tot s-a luat decizia după 1989: “gata, noi abandonăm stomatologia”, și a fost prima ramură privatizată din medicină, trebuia să mențină relația asta de furnizor strict extern, privat, dar în care să mărească contractele pe care le poate face CNAS, care acum sunt limitate la suma asta, de 1.800 de lei, astfel încât să poți să tratezi cu adevărat oameni în acel buget, să îți intre mai mult de trei-patru pacienți lunar, cum se întâmplă acum.

R: Ce ar trebuie făcut ca nivelul educației și informarea persoanelor în privința sănătății să crească?

IL: Sunt cu siguranță lucruri care se pot face din școală. Un program de igienă dentară pe care să îl facă educatoarele, învățătoarele și dirigintele, să se implice în educația sanitară a copiilor, se poate face destul de lejer.

Deja oamenii sunt acolo și țin clase cu copii. Cu un ajutor în care să se implice și medicii, care lucrează toți în sectorul privat. Se poate face un contract cadru, să fie foarte ușor ca orice medic stomatolog din România să se poată ducă la o grădiniță și să spună: “uite, sunt dispus să dau o lecție de educație sanitară”.

Să fie doar o hârtie foarte simplă de semnat între medic și școală și să ai acces la școală, să nu fie ceva foarte complicat pentru a oferi acest tip de serviciu. Să te duci să-i înveți cum să se spele pe dinți, asta este ideea.

De acolo pleacă totul, de la spălatul pe dinți. România este în statistici pe ultimul loc în Europa la consumul de pastă de dinți și de periuțe de dinți, pentru că nu știm cum să ne spălăm și de ce trebuie să ne spălăm pe dinți.

Și este normal, că dacă părintele nu știe, nu o să-și învețe nici copilul. Și dacă copilul nu este învățat, dar învățat sistematic, ar fi bine ca, la un anumit interval de timp care poate fi stabilit, o dată pe an, să vină cineva să le dea o lecție despre igiena dentară.

R: Există concurență neloială pe piața serviciilor stomatologice?

IL: Dacă ne gândim la concurența pieței, este legată de aplicarea regulilor fiscale. Una este să aplici regulile fiscale generalizat, adică toți fiscalizăm, și atunci are impact asupra prețului final pe care poți să îl acorzi într-un anumit serviciu.

Pentru că tentația este, de multe ori, numai ca să fie mai ieftin: “hai să nu mai fiscalizăm”. Asta este o practică întâlnită mai ales în cabinetele mici, care sunt greu de verificat și de controlat.

Ne mai lovim de ceva în momentul în care vrem să angajăm oameni pregătiți, care au experiență. Cunosc oameni care spuneau la interviul de angajare că erau plătiți cu sume destul de mari, dar care nu aveau contract de muncă.

Atunci când vrei să faci un contract de muncă, ai un buget total pentru salariul brut, să zicem de 4.000 de lei, dar venitul net este de 2.000-2.500 de lei.

Și atunci când îți vine cineva și îți spune: “Eu aveam salariul 3.500 de lei de unde vin” , îi spun: “Păi și cât aveai salariul pe contract de muncă? Păi nu aveam contract de muncă. Păi eu te plătesc mai bine, efectiv”.

R: Vă afectează acest lucru la recrutarea de personal?

IL: Da, la recrutare. La medici poate mai puțin, dar când vine vorba de asistente, recepționere, acolo se simte cel mai tare diferența asta.

Și este ceva care se întâmplă strict din cauza faptului că piața este atât de fragmentată, a faptului că nu sunt mai mulți jucători mari. Cota de piață maximă a unui singur jucător este undeva la 2-3-4%.

În momentul în care nu există mai multe lanțuri de clinici stomatologice, care să fie un exemplu de stabilitate și de bune practici, atunci normal că piața nu este reglementată decât de către ea însăși.

Dacă norma este să fim cât mai ieftini pentru pacienți și nu ne mai uităm la alte reguli – la fiscalitate, la contracte de muncă, la nimic -, ea se trunchiază.

Că de asta în capul pacientului există ideea că dacă se duce într-un cabinet de cartier poate găsește mai ieftin. Și poate îl găsește mai ieftin, pentru că de obicei nu se dă bon fiscal.

R: La cât estimațim ponderea pieței negre în serviciile stomatologice?

IL: Făcusem împreună cu un furnizor de consumabile un calcul și reieșea că e cam 50% piață gri, să spunem.

R: Ați anunțat recent un plan ambițios de extindere, vreți să ajungeți la 25 de clinici. De ce este acum momentul pentru a crea un jucător mare în stomatologie?

Ne-am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că trebuie să ajungem la 25 de clinici în grupul nostru ca să putem cu adevărat să avem o acoperire națională și să putem să tratăm un număr mare de pacienți în fiecare lună.

Noi nu ne uităm neapărat să vedem dacă piața este pregătită, dacă condițiile macroeconomice sunt potrivite. Noi ne uităm la nevoia pacientului și știm că ea este acolo și că avem o datorie să dezvoltăm aceste facilități.

Avem o datorie și față de colegii noștri stomatologi, pentru că mulți dintre ei lucrează acum în cabinete în care nu au acces la toată tehnologia pe care și-ar dori-o.

Și atunci în momentul în care deschidem câte o clinică, creăm câte o echipă medicală acolo și vin medici care ne spun:

“Mi-a fost foarte greu pentru că am rămas într-un cabinet mic pentru că nu aveam suficienți bani ca să investesc în continuare să mai cresc. Dar totuși, eu profesional am crescut și, cu siguranță, pot să ofer niște servicii mai complexe pacienților mei, dar nu am tehnologia”.

Și noi asta facem în clinicile noastre. Avem o clinică cu minim opt scaune, cu radiologie dentară avansată, cu partea de laborator de clinică dentară care este folosită în cabinet. Și acolo dăm oportunitatea medicilor care vor să se dezvolte, care vor să lucreze într-o echipă, să vină să cunoască pacienții.

Pentru că și pacienții își doresc o echipă de medici. De aceea trebuie să ajungem la numărul ăsta de 25 de clinici. Acum, dacă planul se va întâmpla în trei ani, în cinci ani sau în șapte ani, vom vedea în funcție de cât de bine funcționează fiecare clinică pe care o deschidem.

Pentru că fiecare clinică pe care o deschidem trebuie să fie profitabilă astfel încât să putem să mergem mai departe. Banii îi împrumutăm de la bănci, dar trebuie să îi și dăm înapoi.

R: Cum dedeți piața stomatologică din România peste 10 ani?

IL: Cu siguranță, evoluția este către coagularea pieței, adică să existe măcar trei, dacă nu chiar patru jucători de talie medie. Sunt cu siguranță medici care vor alege să rămână în cabinete sau clinici mici, dar acolo văd o nișare a serviciilor.

Cunosc medici care fac doar tratament de canal și rămân cu cabinet mic, dar colaborează cu alte echipe de medici stomatologi.

Asta văd în viitor, să existe ori centre mari, ori cabinete mici, dar care oferă servicii punctuale, în colaborare cu niște cabinete mai mari.

R: Oferă clinicile stomatologice din Romania aceeași calitate ca și clinicile din Occident? Le lipsește ceva?

Avantajul României este că nu a trebuit să trecem prin toată evoluția tehnologică din stomatologie. Adică noi am început să luăm tehnologie modernă cam în ultimii cinci-șapte ani și, automat, am prins variantele îmbunătățite ale unor tehnologii.

De multe ori, când merg în străinătate, văd că acolo se folosesc în continuare generații vechi pentru o anumită tehnologie pentru că în momentul în care a apărut acea tehnologie, prin anii 2000, toți au investit foarte mulți bani, era foasrte scumpă atunci, ca să o cumpere.

După care, în străinătate, medicii stomatologi au îmbătrânit, pentru că au o mare problemă să găsească tineri medici stomatologi pe care să îi pregătească și care să preia aceste cabinete.

În acel moment, medicul își spune: “oricum eu sunt în vârstă, cât o să mai lucrez, de ce să schimb tehnologia?“

Din acest punct de vedere, România are un mare avantaj, pe care îl regăsim și la viteza la internet, putem să facem o comparație.

La fel, din punct de vedere tehnologic, suntem peste media europeană și peste media internațională tocmai din aceste două motive: că la noi a venit mai târziu tehnologia – și, implicit, a venit cu varianta îmbunătățită și la un cost mai bun – și că avem foarte mulți medici tineri foarte bine pregătiți și care își doresc să se pregătească și să ofere pacienților sănătate reală.

R: Considerați școala românească de stomatologie competitivă la nivel internațional?

IL: Școala face eforturi să țină pasul cu ce se întâmplă afară din cauza dotărilor și a faptului că sistemul de învățâmânt este în continuare subfinanțat în România. Sunt multe facultăți în România unde se fac mari eforturi să aibă tehnologie pe care studentul să o găsească apoi în clinică.

Și atunci mai există o zonă tampon, adică medicul termină facultatea după șase ani de zile, dar mai are nevoie de un an, un an și jumătate, în care să învețe să lucreze cu tehnologiile moderne.

R: Se vorbește foarte mult despre turismul dentar, despre pacienți străini care vin în România să se trateze la costuri mai mici. Ce amploare are cu adevărat fenomenul?

Avem pacienți din afara țării, asta se vede cel mai bine vara, mai ales în luna august, când avem un plus de pacienți cu 20-30%. Luna august cam peste tot este vacanță și aleg: vacanța asta îmi fac dinții.

Nouă ne este ușor pentru că noi ne-am construit un mod de a lucra pe vizite puține, iar asta este important să oferim pacientului român. Într-o clinică precum cea de la Pitești, chiar dacă pacientul locuiește în Pitești, el nu vrea să vină de 30 de ori să își rezolve problemele la clinică, ci vine de trei ori.

Având tehnologia și pregătirea pentru vizite puține, pentru că ne adresăm oamenilor care muncesc și trebuie să ai grijă de timpul pacientului, se potrivește perfect cu pacientul care călătorește pentru a-și face dinții.

Vin foarte mulți din afară, ar putea să vină și mai mulți dacă România ar avea o imagine mai bună în afara țării. Am întâlnit italieni care credeau că suntem comuniști în continuare, care nu știau că suntem țară democrată sau că suntem membri ai UE.

Cu siguranță, România ar putea câștiga mult mai mult ca țară dacă s-ar discuta despre acest turism medical la nivel de strategie de comunicare, să își facă țara reclamă: “Uite, în România, primești sănătate la calitate bună la un preț mai mic decât în țara ta și la o viteză mai mare”.

R: Ce îi recomandați unui român ca să își mențină o sănătate orală cât mai bună și să viziteze cât mai rar un cabinet stomatologic?

Sunt trei lucruri pe care le poate controla orice om cu dinți.

Primul aspect: ce bagă în gură. Trebuie să fim convinși că, dacă alegem să fumăm sau să spargem semințe între dinți sau să mâncăm multe dulciuri, vom avea probleme cu dinții.

Al doilea aspect este igiena dentară. Să mă spăl dimineața și seara câte cinci minute. să fac un periaj cu o periuță mai moale, dar în care nu apăs să simt cotorul de la periuță pe dinți, și lent, făcut cu precizie.

Al treilea aspect este echipa de medici stomatologi pe care o alege să îi fie aproape.

Aceste trei lucruri vor determina cât de mari vor fi problemele cu dinții în viață.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Niciun comentariu!

Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță! Adresa de e-mail nu va fi publicată. Datele introduse nu vor fi distribuite către terți.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.