Mersul pe jos, indicat pentru a contracara impactul fizic al repausului la pat. Durata optimă recomandată de specialiști

august 06 11:55 2023

Articol scris de:

Beatrice Popa

Timp citire articol: 5 minut(e)

Doar 25 de minute de mers lent pe jos, pe zi, par a fi suficiente pentru a contracara efectele fizice dăunătoare ale repausului la pat asupra pacienților vârstnici din spitale, constată o analiză bazată pe datele dovezilor disponibile și publicată joi, online, în British Journal of Sports Medicine.

Pentru îmbunătățiri optime ale funcției fizice, cel mai eficient ar fi mersul pe jos pentru o durată de aproximativ 50 de minute pe zi de mers lent, sau aproximativ 40 de minute de activități fizice combinate, cum ar fi 20 de minute de exerciții de rezistență cu aproximativ 20 de minute de activitate aerobică, indică analiza.

Dar este posibil să existe un efect de prag, fără beneficii clare pentru „doze” de peste 90 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate ușoară, sau 60 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate moderată, se arată în studiu.

Persoanele în vârstă internate în spital, chiar și cele care pot merge singure, își petrec cea mai mare parte a stând în pat. Dar acest nivel de inactivitate poate provoca „sindromul post-ședere în spital” – o perioadă de vulnerabilitate după externare, asociată cu o depreciere generală a condiției fizice.

Dacă nu este gestionată în mod activ, condiția poate avea diverse consecințe, inclusiv reinternarea, dizabilitatea, nevoia de îngrijire la azil, boala sau decesul, subliniază cercetătorii.

Cercetările publicate recent indică faptul că scoaterea din pat și mișcarea pacienților mai în vârstă din spital poate ajuta la evitarea declinului fizic, dar nu a fost clar ce tip de activitate sau cât de multă activitate ar putea fi cea mai eficientă.

În încercarea de a afla, cercetătorii au căutat studii clinice publicate care au implicat persoane cu vârsta de peste 50 de ani care au fost internate în spital pentru o boală gravă și cărora li s-a prescris orice formă de activitate fizică în timpul spitalizării.

Ei au inclus doar acele studii care au implicat un grup de comparație care a primit îngrijire obișnuită sau un alt tip de activitate fizică; care au evaluat modificările în capacitatea funcțională – capacitatea de a efectua activitățile de rutină din viața de zi cu zi, de exemplu – și care au înregistrat orice consecințe negative, la externare sau la orice punct de monitorizare ulterioară.

Au fost incluse 19 studii clinice dintr-un grup inițial de 44, care au implicat 3.842 de participanți și au fost publicate între 2000 și 2022.

Analiza finală a inclus 3.783 de participanți, dintre care peste jumătate (2.087; 55%) erau femei, cu vârste cuprinse între 55 și 87.

Durata medie a șederii lor în spital a fost de 7 zile; iar perioada medie de monitorizare după externare a fost de 68 de zile.

După analizarea rezultatelor studiilor s-a evidențiat faptul că doza minimă necesară pentru a contracara efectele repausului la pat și pentru a îmbunătăți capacitatea funcțională a pacienților vârstnici internați a fost estimată la aproximativ 40 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate ușoară, sau la aproximativ 25 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate moderată.

Doza optimă a fost estimată la 70 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate ușoară, sau la aproximativ 40 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate moderată.

Nu a existat niciun beneficiu clar pentru doze de peste 90 de minute pe zi de intensitate ușoară, sau 60 de minute pe zi de activitate fizică de intensitate moderată, ceea ce sugerează un efect de prag.

În ceea ce privește cel mai bun tip de activitate fizică pentru a preveni declinul fizic, o combinație de activități fizice în orice sesiune zilnică și mersul pe jos în ritm lent au fost considerate cele mai eficiente.

Numai mersul pe jos a avut o eficiență de peste 80%, doza optimă fiind atinsă la aproximativ 50 de minute pe zi, iar doza minimă eficientă fiind atinsă la 25 de minute pe zi.

Analiza a arătat că eficacitatea intervențiilor de activitate fizică a crescut de la internare până la externare, atingând un maximum la aproximativ 19 zile după externare.

Rata de cădere, cea mai frecventă apariție după externare, a fost similară în rândul grupurilor de intervenție și de comparație, dar cei cărora li s-a prescris activitate fizică au avut mai puține consecințe adverse, în general, decât cei cărora li s-a acordat îngrijire obișnuită.

Cercetătorii recunosc faptul că au existat puține informații privind frecvența monitorizării după externare și că au fost incluși doar participanții care puteau să se deplaseze fără ajutor, ambele aspecte putând slăbi constatările și limitând aplicabilitatea lor mai largă.

Totuși, autorii subliniază faptul că, „se preconizează că adulții în vârstă vor reprezenta mai mult de 60% din totalul populației de pacienți internați în spitale până în 2030. Pe baza dovezilor existente până în prezent, această analiză a arătat tipul și doza optimă de activitate fizică necesară pentru a preveni declinul funcțional și a reduce evenimentele adverse la adulții în vârstă internați în spital”.

„Dacă se oferă cea mai puternică intervenție [mersul pe jos], efectele benefice ale programelor de activitate fizică supravegheată în spital pot fi maximizate cu doar aproximativ 25 de minute/zi de mers pe jos în ritm lent, o țintă realizabilă pentru majoritatea adulților în vârstă spitalizați”, concluzionează autorii analizei.

Această meta-analiză furnizează informații esențiale pentru a susține utilizarea activității fizice ca parte esențială a rutinei zilnice a adulților în vârstă spitalizați în stare acută, au subliniat ei.