O serie de studii recente au arătat că microplasticele sunt prezente în aproape tot ceea ce consumăm, de la apa îmbuteliată la carne şi alimente vegetale. Acum, cercetătorii de la facultatea de ştiinţe sociale a universităţii New Mexico au folosit un nou instrument analitic pentru a măsura microplasticele prezente în placentele umane.
Au trecut mai bine de trei ani de când oamenii de ştiinţă au găsit pentru prima dată microplastice înotând în patru placente umane şi, după cum se pare, acesta a fost doar vârful icebergului.
Câţiva ani mai târziu, la finele anului 2022, cercetătorii au anunţat că au găsit particule microscopice de deşeuri de plastic în nu mai puţin de 17 placente studiate.
La sfârşitul anului 2023, un studiu local din Hawai'i a analizat 30 de placente care au fost donate între 2006 şi 2021, doar pentru a descoperi că, în privinţa contaminării cu plastic, aceasta a crescut semnificativ de-a lungul timpului.
Folosind o nouă tehnică, cercetătorii au identificat acum particule şi fibre minuscule de plastic cu o dimensiune mai mică de un micron în cel mai mare eşantion de placente studiate până acum.
În toate cele 62 de mostre de ţesut studiate, echipa a găsit microplastice de diferite concentraţii în fiecare dintre ele.
Aceste concentraţii variau între 6,5 şi 685 micrograme pe gram de ţesut, ceea ce este mult mai mult decât nivelurile găsite în sângele uman.
Nimeni nu ştie încă ce face această poluare cu plastic - dacă face ceva - pentru sănătatea fătului sau a mamei.
În timp ce microplasticele (MP) au fost găsite în fiecare organ major al corpului uman, inclusiv în creier, nu se ştie dacă aceşti poluanţi sunt vizitatori temporari sau ameninţări permanente şi cumulative la adresa sănătăţii.
Pe măsură ce poluarea mediului cu plastic continuă să se agraveze, contaminarea placentei este pe cale să crească, deoarece oamenii respiră şi ingerează mai mult plastic ca niciodată.
„Pentru toxicologi, doza (cantitatea) face otrava", explică, într-un comunicat, biologul Matthew Campen de la Universitatea din New Mexico.
„Dacă doza continuă să crească, începem să ne îngrijorăm. Dacă observăm efecte asupra placentelor, atunci toată viaţa mamiferelor de pe această plantă ar putea fi afectată. Asta nu este bine", notează cercetătorul.
Determinarea cantităţii de microplastice care se acumulează în ţesuturile umane s-a dovedit a fi extrem de dificilă, având în vedere dimensiunea foarte mică a acestor particule.
De ani de zile, oamenii de ştiinţă lucrează la o metodă solidă de detectare care să poată cuantifica masa acestor poluanţi şi să determine marca specifică de plastic.
Numai atunci poate fi evaluat în mod corespunzător impactul asupra sănătăţii.
Noul studiu utilizează o tehnică nouă, de înaltă rezoluţie, pentru a scana plasticul în sângele şi ţesuturile umane.
Mai întâi, cercetătorii au separat majoritatea materialului biologic de materialele solide din plastic, folosind substanţe chimice şi ultracentrifuge de viteză extrem de mare pentru a separa moleculele foarte mici.
Apoi, au descompus polimerii pentru a determina compuşii lor specifici.
Când a fost aplicată celor 62 de probe de placentă, tehnica a dezvăluit că mai mult de jumătate din toate materialele plastice găsite în placentă sunt polietilenă - plasticul cel mai frecvent produs pe planeta noastră, responsabil pentru majoritatea pungilor şi sticlelor de unică folosinţă.
Alte particule de plastic identificate în placentă includ clorura de polivinil, nailon şi polipropilenă, toate având probabil câteva decenii vechime, fiind erodate şi oxidate timp de ani de zile în mediul înconjurător înainte de a fi inhalate sau ingerate de oameni.
„Această metodă", susţin autorii studiului, „împreună cu metadatele clinice, va fi esenţială pentru evaluarea impactului potenţial al nano MP asupra rezultatelor adverse ale sarcinii".
Până în prezent, studiile clinice privind efectele poluării cu plastic sunt puţine şi foarte rare.
Primele cercetări sugerează că, cu cât poluanţii din plastic sunt mai mici, cu atât mai uşor pot invada celulele. Şi totuşi, la această dimensiune minusculă, este mai greu de determinat efectele lor potenţial toxice.
În cercetările efectuate pe mini-modele ale intestinului uman, microplasticele arată efecte imunitare potenţial periculoase.
Mai mult, primele experimente pe şoareci sugerează că micro şi nanoplasticele au „potenţialul de a perturba dezvoltarea creierului fetal, ceea ce, la rândul său, poate provoca rezultate suboptime în ceea ce priveşte dezvoltarea neurologică".
În prezent, nu se cunosc motivele pentru gama largă de concentraţii de microplastice găsite în organele umane, inclusiv în placentă.
S-ar putea datora unei erori analitice sau, spun cercetătorii, s-ar putea datora „unei combinaţii de factori de mediu, dietă, genetică, vârsta maternă şi stil de viaţă".
„Factorii care determină astfel de intervale extreme de concentraţii nu sunt cunoscuţi şi nici nu este evident dacă astfel de concentraţii contribuie în mod negativ la creşterea şi dezvoltarea placentei sau a fătului, sau duc la alte consecinţe asupra sănătăţii materne", adaugă cercetătorii.
Placenta primeşte un flux sangvin relativ ridicat şi preia o mare cantitate de nutrienţi din sângele matern, ceea ce ar putea să o facă să fie mai expusă; măsura în care poluarea cu nano- şi microplastice poate fi transportată prin bariera complexă a placentei, fie pasiv, fie activ, necesită investigaţii suplimentare.
Studiul a fost publicat recent în revista Toxicological Sciences.
Foto: Microplastice în ţesutul placentar. Garcia et al., Toxicological Science, 2024.
