Vaccinul BCG, apărut în urmă cu un secol, apără organismul uman de bacteria care provoacă tuberculoza, dar protejează şi de alte infecţii. Acest efect este cunoscut de mut timp de oamenii de ştiinţă, însă nu exista o explicaţie satisfăcătoare. O echipă internaţională de cercetători, din care a făcut parte prof. dr. Mihai Netea, profesor de biologie experimentală şi cercetător la Universitatea Radboud din Nijmegen (Olanda), au oferit o posibilă explicaţie într-un studiu publicat săptămâna aceasta în “Cell Host & Microbe”.
Vaccinul Bacilului Calmette–Guérin (BCG) este administrat la peste 1 milion de copii în fiecare an în ţările cu o incidenţă mare a tuberculozei.
Însă unii cercetători au sugerat că acest vaccin poate combate şi alţi patogeni, inclusiv coronavirusul SARS-CoV-2, deoarece are capacitatea de a întări sistemul imunitar al organismului. De altfel, mai multe state au demarat studii clinice pentru a testa eficienţa vaccinului BCG împotriva noului coronavirus.
Vaccinurile ajută organismul să combată virusurile şi bolile prin întărirea sistemului imunitar şi prin crearea de anticorpi pentru diverşi patogeni, însă nu pot vindeca bolile.
Medicii au observat de mult timp că persoanele la care s-a administrat vaccinul BCG sunt protejate nu doar de tubercoloză, ci şi de alte infecţii. Astfel, un studiu realizat în Guinea-Bissau, stat din vestul Africii, a arătat că la bebeluşii vaccinaţi cu BCG s-a înregistrat o rată a mortalităţii infantile cu 40% mai mică decât la cei nevaccinaţi.
Un astfel de efect s-a observat şi în cazul altor vaccinuri de tip viu atenuat, fiind explicat de experţi prin “imunitate antrenată” – capacitatea răspunsului imunitar înnăscut se îmbunătăţeşte indiferent de infecţia cu care se confruntă ulterior.
Totuşi, nu era clar până acum de ce acest efect persistă mulţi ani, chiar şi după moartea celulelor imunitare existente la momentul vaccinării.
Noul studiu a înrolat voluntari la care acest efect a putut fi studiat mai bine.
“Am vaccinat 15 voluntari cu BCG şi am administrat placebo la alte cinci persoane pentru comparaţie. Trei luni mai târziu, am luat probe de sânge şi din măduva osoasă de la aceste persoane”, a explicat prof. dr. Mihai Netea, citat de sciencedaily.com.
În urma analizei probelor, cercetătorii au observat diferenţe semnificative între cele două grupuri. Astfel, la persoanele vaccinate cu BCG, celulele imunitare din sânge eliberau mult mai mulţi mesageri inflamatori.
Aceşti mesageri, numiţi şi citokine, întăresc eficienţa apărării imunitare. Astfel, mesagerii inflamatori transmit altor celule imunitare să intervină şi le direcţionează în zona infecţiei.
Cercetătorii au mai observat că celulele imunitare ale persoanelor vaccinate activau alte gene decât la persoanele nevaccinate – în special genele asociate cu producţia de citokine.
Organismul uman are mai multe tipuri de celule imunitare, toate fiind produse în măduva osoasă. Aici cresc celulele stem hematopoietice, responsabile de formarea celulelor din sânge.
Potrivit cercetătorilor, vaccinarea BCG provoacă schimbări pe termen lung la nivelul programului genetic al acestor celule.
Metaforic, fiecare celulă umană conţine în nucleu o “librărie” cu zeci de mii de „cărţi” – genele. Când celula trebuie să producă o anumit moleculă – de exemplu o citokină – se uită la “instrucţiunile” din „cartea” corespunzătoare.
Însă nu toate aceste cărţi sunt uşor accesibile – iar vaccinarea BCG creşte accesibilitatea lor pentru multe luni sau chiar ani.
Un alt aspect identificat de cercetători: genele care devin mai uşor accesibile datorită vaccinării BCG sunt, de asemenea, controlate de o moleculă numită HNF (factor nuclear hepatic).
HNF asigură ca celulele imunitare să folosească puterea lor cu prudenţă, eliberând citokine doar atunci când apare un patogen ce trebuie atacat.
Potrivit cercetătorilor, acest lucru poate fi folosit în scop terapeutic, pentru a controla imunitatea “antrenată”.
În contextul pandemiei de coronavirus SARS-CoV-2, mulţi cercetători speră ca vaccinul BCG să reducă severitatea bolii Covid-19.
