Oamenii de ştiinţă elveţieni au identificat un biomarker în sânge pentru scleroza multiplă care poate estima cu sensibilitate activitatea bolii într-un stadiu incipient, oferind pacienţilor şansa de a fi trataţi într-o manieră proactivă şi mai ţintită.
Scleroza multiplă este o boală autoimună care poate lua o varietate de cursuri. Determinarea evoluţiei prezente şi viitoare a bolii este importantă pentru a încetini cât mai mult posibil evoluţia acesteia.
Cercetătorii de la universitatea din Basel au prezentat un biomarker ale cărui valori în sânge permit astfel de predicţii.
Oamenii de ştiinţă s-au concentrat pe o componentă celulară, măsurabilă în sânge, şi care este caracteristică unui anumit tip de celule cerebrale. Aceste celule, denumite astrocite, joacă un rol-cheie în procesele sclerozei multiple (SM), care pot duce, de exemplu, la paralizie şi handicap permanent.
Nivelul din sânge al acestei componente celulare, denumită „proteină fibrilară glială acidă” (GFAP), creşte atunci când astrocitele sunt activate sau deteriorate.
Noul studiu, realizat de grupul de cercetare condus de profesorul Jens Kuhle şi publicat luna aceasta în revista JAMA Neurology, arată că nivelul ridicat al GFAP în sânge poate indica atât progresia prezentă, cât şi cea viitoare a SM.
Rezultatele studiului se bazează pe date provenite, printre altele, dintr-o cohorta elveţiană de scleroză multiplă (vezi datele de bază).
Utilizarea biomarkerilor schimbă practica clinică
Într-un interval scurt de timp, grupul de cercetare condus de Kuhle de la universitatea şi spitalul universitar din Basel a prezentat astfel un al doilea biomarker care poate sprijini deciziile terapeutice în SM.
Anul trecut, echipa de cercetare a demonstrat că unele persoane cu SM cu o evoluţie aparent stabilă a bolii aveau niveluri ridicate în sânge ale biomarkerului cunoscut sub numele de lanţul uşor al neurofilamentului (NfL). Proteina NfL indică în mod specific leziuni neuronale.
Aceste persoane aveau o probabilitate semnificativ mai mare de a prezenta simptome cauzate de SM în anul următor. Deoarece NfL prezice cu sensibilitate activitatea bolii într-un stadiu incipient, aceşti pacienţi pot fi acum trataţi într-o manieră mai ţintită şi mai proactivă.
Mecanismul bolii, din ce în ce mai bine înţeles
În comparaţie cu NfL, markerul sangvin GFAP permite indicii despre un aspect diferit al fiziopatologiei complexe ale sclerozei multiple.
Deşi valorile crescute ale NfL în sânge indică leziuni neuronale, GFAP în sânge indică în mod specific procese cronice ale bolii în care sunt implicate astrocitele şi care contribuie treptat la dizabilitate progresivă.
„GFAP şi NfL se completează astfel reciproc”, spune Kuhle. „Ele ne pot ajuta să facem terapia SM mai bine adaptată individual şi mai orientată spre viitor”.
Potrivit specialiştilor, aceste rezultate ale cercetării biomarkerilor reprezintă un mare pas înainte atât pentru potenţiala monitorizare a terapiei şi a prognosticului, cât şi pentru cercetarea originii bolii.
Cadrul studiului: Date de bază
Cohorta elveţiană de SM (SMSC), care a fost iniţiată şi gestionată la Basel începând cu 2012, oferă condiţii unice pentru astfel de cercetări privind biomarkerii, chiar şi într-o comparaţie încrucişată la nivel internaţional.
SMSC reprezintă una dintre cele mai cuprinzătoare baze de date internaţionale pentru cercetarea clinică în domeniul sclerozei multiple şi include date de la peste 1 600 de pacienţi din opt centre elveţiene. Include date de la peste 13.000 de vizite efectuate şi documentate în mod standardizat şi aproape 1.000 de recidive prospective de SM. De asemenea, include aproximativ 8.000 de examinări RMN standardizate şi evaluate.
