Nou protocol de tratament pentru pacienții cu Covid-19. Principalele modificări

Nou protocol de tratament pentru pacienții cu Covid-19. Principalele modificări
ianuarie 30 11:11 2024
Articol scris de:
Timp citire articol: 5 minut(e)

România are un protocol de tratament pentru Covid-19 încă din martie 2020, când pandemia a ajuns în țara noastră. Modificat în mai multe rânduri, pe măsură ce medicii căpătau mai multă experiență în combaterea infecției cu virusul SARS-CoV-2, protocolul urmează să aibă o nouă variantă în curând, la propunerea Comisiei de boli infecțioase a Ministerului Sănătății. 

Noul protocol de tratament este cuprins într-un proiect de ordin elaborat de Ministerul Sănătății, care va înlocui ordinul ministrului sănătății nr. 487/2020 (pentru aprobarea protocolului de tratament al infecției cu virusul SARS-CoV-2).

Noul protocol a fost realizat ținând cont de ultimele ghiduri internaționale actualizate privind managementul tratamentului Covid-19 și de recomandările Agenției Europene a Medicamentului (EMA).

Acest protocol de tratament al infecției cu virusul SARS-CoV-2 abordează cazul general al pacienților cu Covid-19, fără a detalia situații particulare.

NOUTĂȚI

Comisia de boli infecțioase propune prescrierea și eliberarea tratamentului cu medicamentul nirmantrelvir/ritonavir (Paxlovid) prin spitalele de boli infecțioase sau în secțiile de boli infecțioase din spitalele multidisciplinare, pentru pacienții cronici cu imunodepresii severe (oncologie, hematologie, diabetologie, reumatologie, nefrologie/dializä).

De asemenea, Comisia propune excluderea medicamentului molnupiravir (Lagevrio) din tratamentul infecției cu SARS-CoV-2, în baza recomandării Agenției Europene a Medicamentului.

PRINCIPALELE RECOMANDĂRI

Protocolul are 14 recomandări principale (față de 19 în protocolul aflat în vigoare în prezent, după ultimele modificări din 2023):

– Persoana cu infecție asimptomatică cu SARS-CoV-2 nu necesită un tratament medicamentos.

– Îngrijirea pacienților cu forme ușoare de boală, în cazul pacienților fără factori de risc pentru evoluție severă, recurge la medicație simptomatică; simptomaticele pot fi utile și pentru pacienți cu forme mai severe de boală.

– Antiviralele au o eficiență cu atât mai mare cu cât sunt administrate mai devreme în cursul bolii, de preferat începând din primele zile de evoluție; raportul beneficiu/risc este cu atât mai mare cu cât pacientul are un risc mai mare de evoluție severă. De aceea antiviralele se administrează în primul rând pacienților cu forme nonsevere de boală care au factori de risc pentru evoluția severă. Remdesivir se recomandă la pacienții spitalizați, în formele ușoare și medii de boală la pacienți cu factori de risc pentru evoluție severă și în formele severe. Tratamentul antiviral cu administrare orală (nirmatrelvir/ritonavir) poate fi folosit în formele ușoare și medii de boală, la pacienții evaluați clinic, imagistic și biologic, atât la pacienții spitalizați cât și la cei tratați în ambulator.

– Tratamentul antiinflamator cu corticoizi (de preferat dexametazonă) este indicat la pacienții cu inflamație sistemică, care necesită administrare de oxigen.

– Imunomodulatoarele sunt rezervate doar cazurilor cu inflamație excesivă și deteriorare clinică rapid progresivă, necontrolată de corticoizi în doză antiinflamatorie, iar alegerea lor va depinde de eficiență, de efectele adverse posibile și de disponibilitatea lor la un moment dat.

– Administrarea profilactică de anticoagulant este indicată pacienților spitalizați pentru forme medii și severe de Covid-19, cu excepția celor care primesc deja un tratament anticoagulant și care vor continua să primească doze terapeutice.

– Stabilirea riscului tromboembolic se poate face cu scoruri consacrate pentru alte afecțiuni la care se adaugă și factori de risc specifici legați de Covid-19.

– Administrarea de doze terapeutice de anticoagulant se face pentru indicațiile standard, dar și pentru pacienți cu Covid-19 cu risc tromboembolic mare (agravarea suferinței respiratorii și/sau sindrom inflamator marcat) și risc hemoragic mic.

– Antibioticele nu se utilizează în tratamentul Covid-19. Ele ar trebui prescrise foarte rar de la începutul tratamentului, deoarece coinfecțiile bacteriene simultane infecției cu SARS-CoV-2 sunt foarte rare; se administrează antibiotic doar dacă este demonstrată o infecție bacteriană concomitentă. Inițierea tratamentului antibiotic pe parcursul îngrijirii pacientului cu Covid-19 se face dacă s-a produs o suprainfecție bacteriană.

– Alegerea antibioticelor pentru situațiile rare de infecție bacteriană concomitentă sau supraadăugată trebuie să țină cont de eficiență, dar și de riscurile de dismicrobisme: infecții cu Cl. difficile, selectarea de tulpini bacteriene rezistente la antibiotice.

– Pentru infecții asociate asistenței medicale de etiologie bacteriană care apar în timpul îngrijirii pacienților cu Covid-19 este important să fie decis tratamentul în raport cu circulația bacteriană în respectivul spital.

– Principalul suport pentru pacienții cu forme severe și critice de Covid-19 este corectarea hipoxemiei, la care este necesar să aibă acces rapid pacienții cu forme severe/critice.

– Colaborarea dintre medici din diverse specialități medicale este necesară pentru a putea îngriji manifestările variate/complexe ale Covid-19.

– Utilizarea de antibiotice și corticoizi la pacienții cu forme ușoare de boală, monitorizați la domiciliu este contraindicată și ineficentă; aceasta poate avea consecințe nedorite asupra evoluției pacientului, care poate dezvolta efecte colaterale ale administrării de antibiotice și poate avea o evoluție prelungită a bolii.

În cadrul protocolului sunt incluse și câteva recomandări particulare legate de cazurile pediatrice, în funcție de gravitatea infecției.

• forma ușoară: simptome generale și/sau de tract respirator superior, fără manifestări evocatorii de pneumonie, fără afectare pulmonară;
• forma medie: pacienți cu pneumonie confirmată imagistic, dar fără hipoxemie (dacă nu există afectare respiratorie anterioară bolii actuale);
• forma severă: detresă respiratorie cu SaO2 sub 94% în aerul atmosferic și anomalii imagistice de afectare pulmonară;
• forma critică: pacienți care prezintă insuficiență respiratorie severă cu necesar de suport ventilator, șoc septic și/sau disfuncție multiplă de organe

Infecția cu SARS-CoV-2 este, în general, mai ușoară la copii decât la adulți și o proporție substanțială a copiilor prezintă infecție asimptomatică, potrivit protocolului.

Conform datelor actuale din literatura de specialitate, copiii și adolescenții (vârsta peste 16 ani) care prezintă în antecedente afecțiuni cronice (patologie neurologică, sindroame genetice – inclusiv trisomia 21, obezitate, diabet zaharat, boli cardiopulmonare cronice), imunocompromiși, precum și adolescenții (vârsta peste 16 ani) pot fi considerați cu risc crescut de boală severă.

scrie un comentariu

1 Comentariu

  1. Adi
    ianuarie 30, 13:30 #1 Adi

    Remdesivir nu are nici un efect și nu este antiviral.

    Răspunde acestui comentariu

Adaugă un comentariu