Abordare promițătoare în tratamentul împotriva „superbacteriei“ stafilococul auriu

Abordare promițătoare în tratamentul împotriva „superbacteriei“ stafilococul auriu
septembrie 20 12:56 2021 Timp citire articol: 4 minut(e)

Tratamentul cu secreția unui tip de celule stem a redus în mod eficient viabilitatea stafilococului auriu (staphylococcus aureus), cunoscut și sub sub numele de MRSA, rezistent la meticilină, arată un studiu publicat pe 16 septembrie în Stem Cells Translational Medicine.

În plus, secreția, numită secretom, a stimulat celulele pielii din jur să construiască o apărare împotriva invadatorului bacterian, au descoperit cercetătorii de la Institutul Baker pentru Sănătatea Animalelor, din cadrul Universității Cornell din New York.

Stafilococul auriu este o bacterie patogenă din genul staphylococcus, care provoacă infecții de obicei la nivelul pielii și a mucoasei nazale. Infecțiile por deveni supurative sau septicemii la om și animale.

„Superbacteria“, cum a mai fost supranumit stafilococul auriu, reprezintă o problemă majoră de sănătate. În 2017, peste 119.000 de persoane din SUA au suferit de infecții ale sângelui cauzate de stafilococul auriu și aproape 20.000 au murit, potrivit celor mai recente statistici ale Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.

Aceste bacterii sunt extrem de amenințătoare și pentru că au devenit rezistente la multe antibiotice.

Rezultatele echipei de cercetători au arătat că factorii secretați din celulele stromale mezenchimale ecvine (MSCs), un tip de celule stem, au scăzut semnificativ viabilitatea stafilococului auriu într-un model de piele realizat în laborator.

Ei au reușit să demonstreze că secrețiile MSCs ecvine cresc activitatea antimicrobiană a celulelor pielii prin stimularea răspunsurilor imune ale celulelor pielii rezidente din jur.

Noul studiu al echipei de cercetare de la Universitatea Cornell poate indica o posibilă nouă abordare pentru tratarea stafilococului auriu. Cheia o reprezintă MSCs, celule stem care pot fi izolate din măduva osoasă, grăsime, sânge și alte țesuturi.

În timp ce mulți oameni sunt purtători ai MRSA fără consecințe grave, pentru cei a căror imunitate este compromisă această “superbacterie” poate fi fatală.

Inițial, utilizarea MSCs pentru regenerarea țesuturilor a fost susținută pe baza capacității acestora de a se diferenția în diferite tipuri de țesuturi. Din acest motiv, s-a anticipat că, odată injectate, MSCs vor coloniza locul leziunii și vor regenera țesutul deteriorat.

Cu toate acestea, studiile arată că doar o mică parte din cantitatea de MSCs administrată se încorporează de fapt în țesutul rănit.

„Din acest motiv, devine general acceptat faptul că efectele benefice în repararea și regenerarea țesuturilor sunt mai probabil indirecte, în funcție de efectele a ceea ce secretă aceste celule. Astfel de terapii fără celule s-ar putea dovedi alternative sigure și potențial mai avantajoase prin depășirea riscurilor și obstacolelor asociate cu utilizarea celulelor în sine”, spune doctorul Gerlinde R. Van de Walle, profesor asociat de microbiologie și imunologie la  CVM.

Deși s-a demonstrat că MSCs reduc inflamația, studiul Cornell a investigat mai departe efectul secreției MSC asupra mecanismelor de apărare antimicrobiană ale celulelor pielii, testând eficacitatea acesteia asupra biofilmelor într-un model de piele ecvină relevant din punct de vedere fiziologic.

Pentru acest studiu, echipa de cercetători a folosit caii, deoarece, atât la cai, cât și la oameni, anumite tipuri de răni cronice sunt adesea rezistente la terapie și provoacă diverse complicații, ceea ce duce la morbiditate și mortalitate ridicată.

Pentru această cercetare echipa a stabilit un model de biofilm pe piele ecvină. Biofilmele sunt comunități de microorganisme care se dezvoltă pe suprafețe. În această stare, bacteriile sunt bine protejate împotriva antibioticelor, chiar dacă nu sunt rezistente.

Probele de piele au fost cultivate pe o perioadă de trei zile de pe pielea cailor care au trebuit să fie eutanasiați din motive ce nu au avut legătură cu studiul. În timpul perioadei de cultură, moartea celulară și grosimea epidermică au rămas stabile.

Ulterior, echipa de cercetare a creat un model de rană infectată prin efectuarea de răni uniforme în probele de piele și inocularea lor fie cu MRSA, fie cu omologul său sensibil la antibiotice, stafilococul auriu (MSSA) sensibil la meticilină.

Rănile au fost apoi tratate timp de 24 de ore fie cu antibiotice, mediu simplu care a acționat ca un control în experiment, fie cu secretom MSC. La sfârșitul perioadei de tratament, cercetătorii au măsurat încărcătura bacteriană prin evaluarea unităților formatoare de colonii pe gram de țesut.

Constatările contribuie la înțelegerea proprietăților antimicrobiene ale secretomului MSC și susțin în continuare valoarea tratamentelor bazate pe factorii secretați de celulele stromale mezenchimale ecvine pentru rănile infectate.

Prin identificarea unor tratamente eficiente suplimentare, specialiștii cred că pot contribui la reducerea utilizării antibioticelor atât în medicina veterinară, cât și în cea umană, fapt important în lupta împotriva rezistenței la antibiotice.

  Citește mai multe despre:
  Categorii:
scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu