Noi cercetări, care implică analiza genomică a pacienţilor cu cancer, ar putea estima dacă un pacient va răspunde sau nu la imunoterapie, şi poate indica pacienţii cu risc de a dezvolta rapid metastaze.
O analiză genomică cuprinzătoare la peste 200 de pacienţi cu carcinoame uroteliale metastatice ar putea ajuta la informarea modului în care un pacient ar răspunde la imunoterapie, conform studiului realizat de cercetători de la Centrul de cancer UNC Lineberger, din Statele Unite.
Aproximativ 90% dintre carcinoamele uroteliale sunt cancere ale vezicii urinare. Noile rezultate publicate luna aceasta, în Nature Communications, au fost obţinute cu ajutorul unui model computaţional şi se bazează pe descoperirile moleculare ale studiului UC-GENOME.
Bladder Cancer Advocacy Network (BCAN) a iniţiat o colaborare interdisciplinară la nivel naţional, care a ajutat la înfiinţarea unei biobanci de mostre care poate fi utilizată de către cercetătorii din domeniu.
Când apar mutaţii în celulele uroteliale, care căptuşesc sistemul urinar, acestea se pot dezvolta în carcinom urotelial, cea mai comună formă de cancer de vezică urinară. Vârsta medie a persoanelor diagnosticate cu cancer de vezică urinară este de 73 de ani.
Conform estimărilor, în SUA vor fi peste 81.000 de cazuri noi de cancer de vezică urinară şi 17.100 de decese, în 2022.
„Scopul general al studiului nostru a fost de a oferi fiecărui pacient cu cancer urotelial metastatic oportunitatea de a avea un răspuns excepţional (la tratament) şi de a dezvolta o bază de date clinică bogată şi un biodepozitiv pentru eforturile viitoare de cercetare”, a spus dr. Matthew Milowsky, profesor emerit la facultatea de medicina a UNC, şi co-autorul corespondent al articolului care însoţeşte studiul publicat.
„Cel mai semnificativ, aceste descoperiri oferă o modalitate potenţială de a estima răspunsul la imunoterapii prin integrarea caracteristicilor clinice şi moleculare ale pacienţilor”, a precizat dr. Milowsky, şeful secţiei de oncologie genitourinară de la UNC.
Studiul UC-GENOME a înrolat 218 pacienţi cu cancer urotelial metastatic. Pe baza analizelor de secvenţiere genetică a ţesutului tumoral al pacienţilor, 69,3% dintre persoanele din studiu au avut opţiuni potenţiale de tratament, dar numai 5% au continuat să primească terapie pe baza profilurilor lor genomice.
„Două dintre motivele probabile pentru utilizarea limitată a tratamentului ţintit după secvenţiere au fost absenţa terapiilor vizate, aprobate de FDA (autoritatea de reglementare americană) în momentul recrutării în studiu şi aprobarea şi utilizarea terapiei cu inhibitori ai punctelor de control imun pe parcursul studiului”, a spus autorul principal, Jeffrey S. Damrauer, manager al Programului de cercetare a cancerului vezicii urinare la UNC Lineberger, care a condus studiul.
„Sperăm că, în avans, deciziile pe baza informaţiilor genomice pot duce la asocierea pacienţilor cu terapia care le oferă o şansă mare de a obţine cel mai bun rezultat” a precizat el.
Cercetătorii au făcut o descoperire izbitoare: unul dintre subtipurile moleculare, bogat în stromă, a fost suprareprezentat în probele de tumoră UC-GENOME în comparaţie cu probele fără metastaze. Asta sugerează că pacienţii cu subtipul bogat în stromă pot avea şanse crescute de a dezvolta cancer metastatic.
Prin integrarea tuturor analizelor cu datele clinice, echipa a descoperit, de asemenea, că un subset de caracteristici genomice şi clinice ar putea estima dacă un pacient va răspunde sau nu la imunoterapie. Deşi aceste descoperiri sunt încurajatoare pentru autori, aceştia afirmă că este nevoie de cercetări viitoare pentru a le valida.
