O descoperire recentă ar putea explica de ce glioblastomul este mai mortal la bărbați decât la femei

O descoperire recentă ar putea explica de ce glioblastomul este mai mortal la bărbați decât la femei
octombrie 26 16:15 2021 Timp citire articol: 3 minut(e)

Pentru prima dată o echipă de cercetători a reușit să arate o legătură între proteina translocatoare 18 kDa (TSPO), un biomarker de inflamație utilizat pe scară largă, și rezultatele de supraviețuire la pacienții cu glioblastom. Descoperirile sugerează că o variație a structurii proteinei este corelată cu rezultatele mai slabe de supraviețuire la bărbați decât la femei.

„Aceasta este o observație fascinantă, deoarece glioblastomul arată diferențe specifice în funcție de sexul pacienților. Este întâlnit mai frecvent la bărbați decât la femei, iar rata supraviețuirii la bărbați este mai slabă decât la femei. În viitor, acest lucru poate ajuta pacienții să primească tratamente personalizate pentru boală”, spune Diana Azzam, profesor asistent la Colegiul Stempel, autorul corespondent al studiului.

Glioblastomul este întâlnit la adulți și este de 1,6 ori mai probabil să afecteze bărbații decât femeile. În fiecare an, aproximativ 12.000 de persoane din SUA sunt diagnosticate cu glioblastom. Printre simptomele care apar la pacienții diagnosticați se numără convulsii, dureri de cap persistente, pierderea funcției cerebrale, respectiv pierderea memoriei, și modificări de personalitate. Glioblastoamele au consecințe devastatoare pentru pacienți. Timpul mediu de supraviețuire este de 12 până la 14 luni și mai puțin de 7% dintre pacienți supraviețuiesc mai mult de cinci ani. Cercetătorii se străduiesc să găsească urgent tratamente și strategii mai bune pentru îmbunătățirea prognosticului, întrucât în prezent nu există tratament care să videce aceast tip de cancer.

Recentul studiu a fost realizat de o echipă de cercetători americani de la Colegiul Robert Stempel pentru Sănătate Publică și Servicii Sociale din cadrul Universității Internaționale din Florida, Institutul Lerner de la clinica Cleveland și Institutul de Cancer din cadrul Institutului Național de Sănătate. Cercetarea a fost publicată în numărul special din septembrie al revistei Cancers.

„Am studiat proteina TSPO mai bine de 20 de ani și știam că este puternic exprimată în glioblastoame. Cercetările acestei echipe remarcabile încep să dea roade într-unul dintre cele mai mortale tipuri de cancer. Sperăm că această cercetare va duce la găsirea unor remedii mai bune și, într-o zi, la un tratament care să vindece”, spune Tomás Guilarte, om de știință, profesor și decan al colegiului Stempel, autorul senior al studiului.

Cercetătorii au analizat probele de sânge de la 441 de pacienți de sex masculin și feminin cu glioblastom, pentru a evalua corelația dintre varianta polimorfă a TSPO, rs6971, una dintre cele mai frecvente polimorfisme (variante) găsite la om, și rezultatele clinice ale pacienților cu glioblastom. Comparativ cu pacienții de sex feminin cu glioblastom, bărbații cu varianta TSPO au avut o durată generală de supraviețuire fără progresie mai scurtă. Nu a existat nicio asociere între variantă studiată și timpul de supraviețuire la femei. Ca factor predictiv al prognosticului slab, studiul sugerează că varianta are potențial de utilizare ca biomarker de prognostic la pacienții cu glioblastom.

„Ne-am gândit că există o diferență între sexe în glioblastom în privința răspunsurilor imune și acest studiu colaborativ oferă un exemplu neașteptat de polimorfism care confirmă această diferență între sexe, sugerând că există probabil și altele care funcționează într-un mod similar. Aceasta este o nouă direcție interesantă și va fi punctul central al studiilor viitoare”, spune Justin D. Lathia, vicepreședinte al Departamentului de Științe Cardiovasculare și Metabolice de la Institutul de Cercetare Lerner din cadrul Clinicii Cleveland, și unul dintre autorii seniori ai studiului.

Prof. Azzam mai spune că acesta este primul dintre multele studii legate de utilizarea TSPO ca biomarker cu rol prognostic pe care echipa și le propune în viitor.

„Ceea ce trebuie să facem cu adevărat este să înțelegem funcția acestui polimorfism. De ce este asociat cu o supraviețuire mai scăzută la pacienții de sex masculin? De ce vedem diferențe biologice specifice între sexe? Avem atât de multe întrebări acum”, spune prof. Azzam.