Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), obezitatea la nivel mondial aproape că s-a triplat din 1975 până în prezent. Au fost emise numeroase ipoteze privind cauzele obezității, printre care se numără consumul crescut de grăsimi alimentare, carbohidrați sau alimente ultraprocesate (UPF), inactivitatea, hiperlipidemia și hiperinsulinemia.
În baza acestor ipoteze au fost căutate soluții care au implicat scăderea consumului de agenți suspecți.
Studii bine controlate au arătat că un consum crescut de UPF este asociat cu un consum crescut de alimente și cu creșterea în greutate, în timp ce scăderea consumului de UPF a fost asociată cu pierderea în greutate.
Cu toate acestea, studiile nu identifică o cauză specifică a obezității, ținând cont de faptul că regimul alimentar al unei persoane include mai multe variabile.
Într-o nouă perspectivă, Barbara E. Corkey, profesor emerit de medicină și biochimie la facultatea de medicină a universității din Boston, prezintă o ipoteză nouă cu privire la cauza obezității.
Dacă va fi validată, aceasta ar putea indica pași clari pentru a inversa obezitatea.
Eficiența cu care oamenii ard și stochează substanțele nutritive ca răspuns la supraalimentare variază, spune prof. Corkey.
Unele persoane consumă mai multă energie atunci când mănâncă în exces și stochează mai puțin. Aceste persoane au tendința de a nu se îngrășa ușor, explică ea.
De asemenea, reacția la privarea de hrană variază de la individ la individ.
Unii conservă energia mai bine decât alții atunci când țin dietă, și astfel, nu slăbesc ușor.
„Acestea sunt variații normale și fiecare dintre noi este puțin diferit, în funcție de bagajul genetic, dar răspundem la aceleași semnale”, spune dr. Corkey.
Ipoteza sa postulează faptul că obezogenii (anumiți compuși chimici despre care se presupune că perturbă dezvoltarea normală și echilibrul metabolismului lipidic), care au pătruns în mediul înconjurător în ultimii 50 de ani, generează în organismul nostru informații eronate, cum ar fi secreția inadecvată de insulină sau foamea, care duc la obezitate.
Obezogenii, crede ea, pot genera modificări ale stării redox (un semnal normal fie al excesului, fie al nevoii de energie) care nu au legătură cu nevoile energetice, dar care stimulează în mod fals foamea sau stocarea de energie atunci când, de fapt, organismul nu are nevoie.
„Incidența tot mai mare a obezității este corelată cu un consum crescut de UPF, împreună cu mii de potențiale toxine de mediu, inclusiv unele derivate din îngrășăminte, insecticide, materiale plastice și poluanți atmosferici. Identificarea acestor agenți ne-ar permite să îi eliminăm sau să le inhibăm capacitatea de a genera dezinformare în organism”, spune prof. Corkey.
Modelul său, dacă va fi validat, ar putea avea un impact asupra multor boli legate de obezitate.
Cercetătoarea crede că identificarea agenților obezogeni și eliminarea lor, împreună cu tratamentele care să blocheze efectul acestora asupra mecanismelor normale de reglare a organismului pentru secreția de insulină, ar putea reprezenta o soluție pentru combaterea „epidemiei” de obezitate.
Cercetarea sa a fost publicată online, luni, în Philosophical Transactions of the Royal Society B.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.