Pe măsură ce ce tumorile se răspândesc, celulele canceroase migrează în alte părți ale corpului prin sânge sau vasele limfatice. Oamenii de știință au găsit acum o nouă proteină care împiedică celulele canceroase să facă acest lucru, determinându-le să rămână strâns grupate în micromediul de origine. Datorită acestei descoperiri, medicii ar putea să determine agresivitatea unei tumori și să ajusteze terapia.
Cauzele pentru care unii pacienți dezvoltă metastaze, iar alții nu au rămas în mare măsură neclare până acum. Studiul recent al unei echipe de cercetători de la Institutul de Știință și Tehnică, din Austria, contribuie la o mai bună înțelegere a acestui proces în anumite tipuri de cancer. Cercetătorii au analizat cu atenție rolul proteinei MFSD1 de la mamifere, ruda unei proteine identificată anterior, la muștele de fructe, că afecează migrația celulelor. Oamenii de știință au creat celule canceroase de șoarece lipsite de proteine. Fără proteine, celulele s-au deplasat mult mai repede, sugerând ipoteza că MFSD1 împiedică mișcarea celulară. Împreună cu colaboratori de la Universitatea din Zürich, echipa a testat această ipoteză la șoarecii vii cu cancer de sân, colon și piele.
„În absența MFSD1, a existat o creștere importantă a metastazelor“, a declarat Daria Siekhaus, profesor la ISTA.
Celulele canceroase rezistă înfometării și stresului
Cercetătorii au efectuat un test de stres pe celulele canceroase cu și fără proteină. „Am vrut să aflăm de ce un nivel mai scăzut de MFSD1 a fost benefic tumorei, și i-a permis să se miște mai ușor. Când celulele canceroase călătoresc prin sânge, ele se confruntă cu un stres mecanic crescut“, a explicat Marko Roblek, primul autor al studiului, care este cercetător în domeniul cancerului în echipa lui Siekhaus. Cercetătorul a răzuit suprafața celulelor cultivate în vase Petri. Spre surprinderea sa, celulele canceroase care conțineau MFSD1 au murit rapid sub stresul mecanic, iar cele care nu conțineau proteina au rămas intacte. Echipa a concluzionat că în absența proteinei anumite celule tumorale ar putea intra mai ușor în fluxul sanguin, migrând spre alte părți ale corpului. Într-un alt experiment, cercetătorii au testat rezistența celulei canceroase la înfometare, în absența nutrienților, și au obținut un rezultat similar. Din nou, celulele fără proteina MFSD1 au supraviețuit mai mult timp.
Proteina previne desprinderea celulelor
Echipa a reușit să demonstreze că reacțiile celulei la înfometare și la stresul mecanic sunt cauzate de proteina MFSD1, care reușește acest lucru afectând receptorii specifici localizați la suprafața celulei. Așa-numitele integrine – moleculele de adeziune exprimate pe suprafața celulelor – se asigură că celulele stau lipite una de alta și de matricea extracelulară, rețeaua densă din jurul celulelor din organism. În decursul unui ciclu obișnuit, celula produce receptori, îi transportă la suprafața celulei și înapoi în interiorul celulei. Dacă o celulă tumorală nu are MFSD1, nu reușește să recicleze un anumit tip de integrină. „Rezultatul este că celulele se lipesc mai puțin una de cealaltă și de țesutul înconjurător, ceea ce le face să poată migra mai ușor“, a explicat Daria Siekhaus.
Datele obținute de la pacienți susțin constatările studiului
Descoperirile echipei sunt susținute de datele obținute de la pacienți, care au fost analizate de Rita Seeböck de la Spitalul Universitar St. Pölten, Austria. Datele, care sunt disponibile online cercetătorilor în formă de anonimat, arată o corelație între nivelul MFSD1 și prognosticul pacientului. „Am văzut că pacienții care suferă de forme specifice de cancer de sân, gastric și pulmonar, care au avut niveluri mai scăzute de MFSD1 au avut un prognostic mai slab. Un nivel ridicat de MFSD1 pare a juca un rol protector, funcționând ca un supresor al metastazelor tumorale“, a explicat Roblek.
Pentru a optimiza terapia pacienților, medicii analizează expresia anumitor gene din organism. Acum, ei se pot uita și după gena care codifică proteina MFSD1. „Dacă acest marker devine consacrat, medicii îl vor putea folosi pentru a clasifica agresivitatea cancerului și pentru a decide între diferitele opțiuni de tratament”, a mai precizat biologul Daria Siekhaus. Pe viitor, echipa sa se va concentra în detaliu asupra modului în care funcționează proteina la nivel molecular pentru a afla dacă o creștere artificială a cantității de MFSD1 ar putea ajuta la oprirea răspândirii anumitor tumori. Scopul pe termen lung este de a examina dacă această proteină ar putea fi folosită ca țintă terapeutică.
Recentul studiu a fost publicat la începutul lunii în Frontiers in Oncology.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.