Există câteva cazuri la nivel mondial de persoane rezistente în mod natural la infecţiile cu HIV (virusul imunodeficientei umane), iar oamenii de ştiinţă studiază acest aspect pentru a înţelege de ce.
O echipă internaţională de cercetători a descoperit o nouă variantă genetică la persoanele de origine africană care pare să limiteze replicarea HIV după ce se instalează o infecţie.
Deşi este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma această descoperire, ea reprezintă un mare pas înainte pentru cercetarea în domeniul HIV, care a neglijat mult timp populaţiile africane.
„Descoperirile ar putea explica de ce anumite persoane din aceste populaţii au o încărcătură virală mai mică, ceea ce încetineşte replicarea şi transmiterea virusului", spune patologul şi autorul studiului Simon Mallal de la universitatea Murdoch din Perth, Australia.
Descoperirea, rezultată în urma unei analize combinate ce a inclus aproape 3.900 de persoane, ar putea, de asemenea, să deschidă calea spre dezvoltarea de noi medicamente antivirale, aşa cum au făcut-o în trecut variantele genetice identificate anterior.
În prezent, HIV, care provoacă boala SIDA (sindromul imunodeficienţei umane dobândite), afectează aproximativ 39 de milioane de persoane din întreaga lume, deşi este clar că virusul nu afectează pe toată lumea în acelaşi mod.
Dar, în afară de cazurile puţine de modificări genetice dintr-o genă numită CCR5, celelalte variante genetice cunoscute despre care se crede că ar conferi o anumită rezistenţă la HIV nu au putut fi validate întotdeauna atunci când oamenii de ştiinţă au încercat să reproducă rezultatele.
Mai mult, studiile genetice au fost efectuate în principal pe populaţii caucaziene de origine europeană, în timp ce majoritatea infecţiilor au loc în Africa, afectând în proporţie covârşitoare persoanele de origine africană.
Cercetătorii au început mai recent să studieze populaţiile africane. În 2021, în Botswana au fost descoperite mutaţii genetice care par să facă oamenii mai sensibili la infecţiile cu HIV sau să determine evoluţia bolii.
În acest nou studiu realizat pe persoane africane care trăiesc cu HIV-1 - cel mai frecvent tip de virus - cercetătorii au descoperit opusul: o colecţie de 16 variante genetice care pare să limiteze replicarea HIV.
Variantele s-au grupat în jurul unei gene de pe cromozomul 1 numită CHD1L.
O anumită substituţie genetică s-a aflat în fruntea listei de variante asociate cu niveluri scăzute ale virusului în perioada cea mai cronică a infecţiei.
Aceasta este o veste bună, deoarece acest nivel, cunoscut sub numele de încărcătură virală de referinţă, este un indicator al riscului de transmitere şi al probabilităţii de evoluţie a bolii în cazul infecţiilor cronice cu HIV.
„Studiind un eşantion mare de persoane cu ascendenţă africană, am reuşit să identificăm o nouă variantă genetică care există doar în această populaţie şi care este legată de încărcături virale HIV mai scăzute", spune Paul McLaren, cercetător la Laboratorul naţional canadian de microbiologie pentru genetica HIV.
McLaren şi echipa sa estimează că între 4 şi 13 la sută dintre persoanele cu strămoşi africani sunt purtători ai variantei în CHD1L.
Deşi cercetătorii nu ştiu încă modul în care CHD1L controlează încărcătura virală, sunt nerăbdători să afle, deoarece ar putea duce la noi opţiuni de tratament.
„De fiecare dată când descoperim ceva nou despre controlul HIV, învăţăm ceva nou despre virus şi ceva nou despre celulă", spune Harriet Groom, virusolog la universitatea Cambridge.
Cercetătorii au descoperit că replicarea HIV se intensifică dacă CHD1L este dezactivat în macrofage, un rezervor bine cunoscut al HIV-1.
Cu toate acestea, nu a existat niciun efect în celulele T, un alt tip de celule imunitare, în care HIV se replică de obicei.
În ciuda acestei descoperiri promiţătoare, cercetătorii sunt conştienţi de faptul că rezistenţa genetică la HIV implică, cel mai probabil, o interacţiune complexă între două sau mai multe variante genetice, mai mult decât o particularitate excepţională.
De asemenea, rămâne neclar cât de mult contribuie genetica la variabilitatea infecţiilor cu HIV.
Factorii sistemici şi sociali, cum ar fi inegalităţile rasiale şi accesul la tratament, au, de asemenea, un impact asupra grupurilor care au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticate cu HIV, asupra rapidităţii cu care HIV evoluează spre SIDA sau dacă virusul este controlat la niveluri inferioare celor care pot fi transmise altor persoane.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
(Foto articol: Micrografie electronică de transmisie a particulelor de virus HIV (reprezentate în roşu) care se înmuguresc şi se replică din celulele infectate (în albastru) Particulele de virus HIV (roşu) infectează ţesuturi (albastru). - NIAID).
