Noi progrese în găsirea unui tratament pentru diabet

noiembrie 01 11:52 2022

Articol scris de:

Beatrice Popa

Timp citire articol: 3 minut(e)

Cercetătorii americani au produs o serie de interacțiuni biochimice care ajută celulele insulare ale pancreasului să creeze insulină, oferind posibile explicații asupra originii diabetului și indicând noi ținte pentru tratamentele viitoare.

Diabetul, care afectează aproximativ 400.000 de oameni din întreaga lume, este o boală cronică și apare atunci când organismul nu poate produce insulina (dciabetul de tip 1) sau nu poate folosi insulina în mod eficient (diabetul de tip 2).

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a clasificat diabetul ca fiind a noua cauză de deces la nivel mondial. Deși diabetul poate fi gestionat cu o combinație de modificări ale stilului de viață și medicamente, nu există niciun tratament pentru niciuna dintre formele bolii.

Într-un studiu, publicat recent în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, o echipă de la Institutul de cercetări medicale Sanford Burnham Prebys, din California, a creat o rețea de interacțiuni biochimice care ajută celulele insulare ale pancreasului să creeze insulină, și a constatat că inflamația perturbă aceste interacțiuni, declanșând reacții în lanț și promovând stresul celular care dăunează insulelor pancreatice și îngreunează producerea de insulină a organismului.

„În urmă cu o sută de ani, diabetul era de netratat”, spune Itkin-Ansari, profesor asociat la Sanford Burnham Prebys și coautor principal al studiului.

„De atunci, am învățat multe despre efectele diabetului asupra organismului, dar sunt atât de multe că nu știm de fapt, ce merge rău pentru a provoca acest lucru. Aceste descoperiri deschid o nouă lume de ținte potențiale pentru a trata și, eventual, chiar a vindeca diabetul”, a mai spusprofesorul.

Cercetătorii s-au concentrat pe procesele biochimice implicate în formarea insulinei în insulele pancreatice, în special pe proinsulină, o proteină care este transformată în insulină printr-o serie complexă de reacții cu alte proteine ​​care pliază proinsulina într-o formă tridimensională specifică.

Echipa a studiat modul în care inflamația, un semn distinctiv al diabetului, afectează capacitatea organismului de a transforma proinsulina în insulină. Ei au folosit insule pancreatice umane izolate, care sunt greu de studiat pentru că sunt extrem de delicate.

„Celulele pancreasului uman izolate au o perioadă de valabilitate atât de scurtă încât trebuie să le trimitem direct la laborator”, spune prof. Itkin-Ansari.

„Lucrul cu celule umane adaugă un nivel cu totul nou de dificultate, dar merită din cauza relevanței în cazul acestei boli”.

Cercetătorii au tratat insulele pancreatice umane cu compuși inflamatori care imită tipul de inflamație cronică experimentată de persoanele cu diabet. Ei au descoperit că și în cazul inflamației pe termen scurt, aceasta are un impact major asupra interacțiunilor proinsulinei cu proteinele care controlează plierea corectă a acesteia, necesară pentru producția de insulină.

„În condițiile de inflamație, care este comună ambelor forme de diabet, proinsulina nu se pliază corect în structura sa tridimensională, ceea ce duce la stres celular și la reducerea insulinei”, explică prof. Itkin-Ansari.

„Celulele insulare rămase trebuie apoi să lucreze mult mai mult pentru a produce suficientă insulină și a satisface nevoile organismului. Acest lucru creează un cerc vicios, care poate explica cum se naște diabetul și, de asemenea, cum se agravează boala în timp”.

Cercetătorii și-au propus în continuare să studieze celulele insulare ale persoanelor cu diabet, pentru a observa acest cerc vicios în detaliu și pe o perioadă mai lungă de timp.

„Asta ne va permite să observăm modul în care inflamația afectează direct aceste procese, decât să încercăm să le recreăm în laborator”, spune prof. Itkin-Ansari.

„Fiecare studiu nou pe care îl completăm ne aduce mai aproape de găsirea următoarei descoperiri majore în tratamentul diabetului zaharat”, a mai precizat el.