OPINIE: Acțiunea antiinflamatoarelor nesteroidiene și rolul lor in inflamație

OPINIE: Acțiunea antiinflamatoarelor nesteroidiene și rolul lor in inflamație
martie 16 11:06 2020
Articol scris de:
Timp citire articol: 5 minut(e)

de As. Univ. Dr. Vlad Negulescu, medic primar farmacologie clinică

Când la nivelul organismului apare o agresiune externă sau internă are loc activarea sistemului de apărare. Din punct de vedere fiziologic, sistemul imunitar este format din două structuri interconectate: imunitatea mediată umoral și imunitatea mediată celular.

Imunitatea mediată umoral este prima linie de apărare. Nu este specializată sau supra specializată spre un anumit factor agresiv. Scopul ei este de a limita cât se poate de repede factorul agresiv, a consecințelor acestuia, dar și de a optimiza organismul pentru o apărare mai eficientă.

Imunitatea mediată celular are un timp de latență mai mare, pentru că este responsabilă de producția de imunoglobuline care vor asigura imunitatea pe termen lung.

Într-o primă fază a agresiunii celulare, enzima numită fosfolipaza A1 de la nivelul membranei celulare agresate este eliberată și se transformă fosfolipedele în acid arahidonic. Acidul arahidonic este substrat pentru alte două familii de enzime: ciclooxigenaza (abreviată COX) și 5 lipooxigenaza (abreviată 5-LOX).

Majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) cunoscute acționează asupra ciclooxigenazelor, motiv pentru care materialul de față se axează doar pe această cale a inflamației.

Ciclooxingenaza se regăsește in două forme: COX-1 și COX-2. COX-1 este prezentă constant în organism și este responsabilă de producția de tromboxan A2 și prostaglandine, care la rândul lor sunt responsabile de funcționarea normală a organismului prin secreția mucusului gastric (cu rol în protecția epiteliului gastric), agregarea plachetară (tromboxanul A2) și menținerea unui flux sanguin normal la nivel renal.

Pe de altă parte COX-2 nu are aceeași distribuție precum COX-1 dar este indusă să fie prezentă la locurile unde are loc inflamația. Deci COX-2 se exprimă doar atunci când apare inflamația. COX-2 este responsabilă de producția de prostaglandine direct implicate în procesul inflamator, febră și durere.

Mecanismul de acțiune a AINS

Dacă într-o primă etapă declanșarea inflamației de către imunitatea umorală are drept scop limitarea factorilor agresivi și daunelor cauzate de acești, hiperactivitatea mediatorilor inflamației poate dăuna organismului, moment în care medicul terapeut intervine pentru limitarea acestei supraexpresii imunitare prin administrarea de AINS, care acționează preponderent asupra familiei COX.

Consecința este scăderea nivelului de prostaglandine, reducând astfel febra, durerea, și limitând consecințele inflamației.

Din punct de vedere al acțiunii acestora asupra COX, AINS se împart în 3 categorii:

  1. Inhibitori selectivi COX-1: Indometacin, Ketoprofen, Fulbriprofen și doze scăzute de acid acetilsalicilic.
  2. Inhibitori neselectivi de COX: Ibuprofen, Naproxen, Piroxicam.
  3. Inhibitori selectivi de COX-2: Meloxicam, Diclofenac și familia de coxibi.

Această selectivitate explică diferențele dintre produse în termeni de eficacitate și siguranță.

COX-1 este responsabilă de producția de prostaglandinele E2 și I2 – substanțe esențiale în producția de mucus gastric (cu rol protector al mucoasei gastrice de acțiunea agresivă a acidului clorhidric de la nivelul stomacului), dar și în menținerea unui flux sanguin normal la nivel gastric.

O inhibare a activității COX-1 de către inhibitorii selectivi de COX-1, dar și cei neselectivi prezentați mai sus conduce la o scăderea producție de mucus, a alterării circulației sanguine gastrice, consecința fiind apariția leziunilor la nivelul stomacului de tipul sângerărilor gastrice și ulcerelor peptice.

O altă consecință a inhibării COX-1 este scăderea producție de tromboxan A2, implicată în procesul de agregare plachetară, rezultatul fiind creșterea timpului de sângerare în caz de diverse leziuni.

Acest efect apare în special în cazul administrării de acid acetilsalicilic care inhibă ireversibil COX-1 din trombocite.

Trombocitele sunt celule care nu au nucleu (anucleate) și din acest motiv plachetele nu-și pot fabrica o altă COX-1, efectul menținându-se câteva zile chiar după sistarea administrării acidului acetil-salicilic, restabilirea nivelului de COX-1 realizându-se doar prin producția de noi trombocite de către măduva hematoformatoare.

Un alt efect al inhibitorilor neselectivi și selectivi de COX-1 se regăsește la nivel renal. Prostaglandinele E2 și I2 produc vasodilatația circuitului sanguin renal, în special a arteriolelor aferente, menținând filtrarea glomerulară.

La persoanele sănătoase, efectul acestor două prostaglandine este minim, dar devine esențial la pacienții care suferă de boli renale, insuficiență cardiacă sau vârstnici. AINS, prin blocarea prostaglandinelor, compromite acest mecanism de reglare a fluxului sanguin renal.

Zilele acestea, când ne confruntăm cu pandemia de SARS-CoV-2, în spațiul public au apărut alerte privind agravarea stării clinice după administrarea de Ibuprofen. Aceste date sunt prezentate sub forma observațiilor medicale directe ale personalului medical.

Este prematur să fie trase concluzii universal valabile privind contraindicarea absolută a administrării Ibuprofenului la pacienții infectați cu SARS-CoV-2. Mecanismul de acțiune a Ibuprofenului este general recunoscut, reacțiile adverse ale acestuia sunt larg documentate, dar până la elucidarea acestor deteriorări clinice, golul de informații lasă loc de interpretări mai mult sau mai puțin hazardate.

Ibuprofenul, la dozele uzuale de administrare, din punct de vedere teoretic nu are capacitatea de a bloca sistemul imunitar în asemenea măsură încât să lase total vulnerabil organismul.

Dacă ar fi să dăm crezare acestei terori, ar însemna ca medicația corticosteoridă ar trebui sa genereze efecte mult mai devastatoare decât ibuprofenul – și totuși corticoterapia rămâne terapia de primă intenție la pacienții din secțiile de terapie intensivă.

Tot din punct de vedere teoretic, prin blocarea producției de prostaglandine, Ibuprofenul ar putea afecta fluxul sanguin renal, ceea ce ar determina o creștere și activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

Acesta este contrabalansat prin creșterea producției de angiotensină 1-7, care este sintetizată cu participarea enzimei de conversie 2 a angiotensinei (ACE2), recunoscută a fi calea de pătrundere intracelulară a SARS-CoV-2.

Dacă ar fi să mergem mai departe cu speculațiile teoretice, scăderea prostaglandinelor generează creșterea activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron, care la rândul lui conduce la creșterea sintezei de ACE2 pentru contracararea efectelor angiotensinei II și astfel crește modalitatea de infectare a celulelor cu SARS-CoV-2, generând o și mai mare furtună de citokine, care în final deteriorează starea clinică a pacienților.

Totuși, până la elucidarea și validarea tuturor acestor mecanisme, trebuie privite cu suspiciune aceste tipuri de informații medicale.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu