Planul-cadru naţional pentru controlul hepatitei în România până în 2030, în acord cu strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a intrat în vigoare, fiind publicat joi în Monitorul Oficial. Planul prevede reducerea la jumătate a transmiterii hepatitelor virale.
Planul a fost lansat în dezbatere în decembrie 2018 de către Ministerul Sănătăţii.
“Strategia globală a sistemului de sănătate privind hepatitele virale 2016-2021” a fost adoptată de adunarea generală a OMS în 2016 şi îşi propune eliminarea hepatitei virale ca ameninţare majoră la adresa sănătăţii publice până în anul 2030.
Planul menţionează că “în România, prevalenţa hepatitelor este cunoscută fragmentar, dar puţinele studii naţionale estimează unele dintre cele mai mari prevalenţe ale infecţiei cu virusurile hepatice B şi C din Europa”.
Strategia naţională de sănătate 2014-2020 a stabilit ca obiectiv strategic „reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: hepatite B şi C şi asigurarea accesului pacienţilor la tratamente antivirale”.
Acest obiectiv ar trebui îndeplinit prin implementarea de intervenţii de prevenţie primară, în special în grupurile cu risc crescut, prin creşterea capacităţii furnizorilor de servicii de sănătate de prima linie pentru prevenire, diagnostic precoce şi tratament, prin asigurarea accesului la monitorizare clinico-biologică şi tratament, prin scăderea riscului ocupaţional pentru personalul din sectoarele medical şi social şi prin creşterea gradului de cunoaştere a profilului epidemiologic naţional.
Principiile de bază ale noului plan-cadru naţional, lansat în dezbatere, sunt acoperirea universală cu servicii de sănătate, asigurarea continuităţii serviciilor medicale şi utilizarea de abordări de sănătate publică.
“Până în anul 2030 transmiterea hepatitelor virale se va reduce la jumătate, testarea va fi accesibilă, iar toate persoane diagnosticate cu hepatită cronică vor avea acces la îngrijire şi tratament eficace, cu costuri suportabile pentru sistemul sanitar”, prevede planul.
Scopul planului-cadru naţional este acela de a minimiza amploarea hepatitelor virale ca problemă de sănătate publică, prin reducerea transmiterii virusurilor hepatitice, reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin hepatite virale şi prin asigurare accesului echitabil la servicii cuprinzătoare de prevenire, testare, îngrijire şi tratament pentru toţi.
Planul prevede măsuri pe întreg circuitul de îngrijiri, inclusiv promovare, prevenţie, depistare sistematică şi accesul la tratament antiviral şi alte îngrijiri necesare, astfel încât să fie controlată şi redusă transmiterea virusurilor hepatitice B/D şi C prin campanii de informare şi educare, programe de prevenţie dedicate în principal grupelor cu risc, extinderea programelor de vaccinare şi depistarea persoanelor infectate şi îndrumarea lor către servicii de diagnostic şi tratament;.
România îşi propune, ca ţinte pentru 2030, să ajungă la o acoperire de 95% la vaccinarea hepatitică B cu cele 4 doze prevăzute în calendarul naţional de vaccinare (la naştere, la 2, 4 şi 11 luni), la o acoperire de 95% la prima doza de vaccin hepatitic B administrată nou-născuţilor în primele 24 de ore de la naştere, la o acoperire de 75% pentru testarea la gravide pentru hepatită B şi C şi de 95% la copiii născuţi din mame infectate, prin administrarea HIBG (imunoglobulina specifica anti-VHB) noului-născut în primele 12 ore după naştere, în asociere cu prima doză de vaccin hepatitic B.
De asemenea, toate donările de sânge urmează să fie testate prin PCR pentru infecţia cu hepatită B şi C, 50% din injecţii trebuie să fie administrate cu seringi de unică folosinţă cu dispozitiv care împiedică reutilizarea, precum şi alte măsuri specifice pentru grupele de risc.
Ţinte majore sunt obţinerea supresiei virale la cel puţin 70% dintre pacienţii aflaţi în tratament de lungă durata pentru VHB, diagnosticarea a cel puţin 75% din pacienţii aflaţi în stadii avansate ale bolilor hepatice provocate de infecţiile cu VHB şi VHC (ciroza sau carcinom hepatocelular) şi vindecarea a cel puţin 95% dintre pacienţii cu VHC cronică înrolaţi în tratament.
În prezent, nu există date certe cu privire la numărul persoanelor infectate cu hepatită B şi C din România, deoarece nu au fost implementate programe sistematice de depistare activă, iar raportările din sistemul informaţional de rutină sunt fragmentare.
Conform ultimelor date oficiale disponibile, în anul 2017 au fost raportate în sistemul naţional de supraveghere pentru hepatitele virale tip B şi C un număr de 238 cazuri, cu 28% mai puţine faţă de anul precedent.
Dintre acestea, 56% au fost hepatite virale acute tip B, iar 28% hepatite virale acute tip C, restul fiind cazuri de hepatită virală cronică, hepatită perinatală (1 caz) şi 14% suspiciuni de hepatită virală acută şi cronică.
Numărul cazurilor raportate de hepatită cronică a fost foarte redus, fapt ce stă la baza cunoaşterii fragmentare a incidenţei, menţionează documentul.
Din 2018, pacienţii cu hepatită C din România au acces la trei opţiuni de tratament fără interferon, comparativ cu doar una anterior, în 13 oraşe din ţară.
Tratamentul fără interferon pentru hepatita C ţinteşte un număr de 13.000 pacienţi eligibili din România, dintre care 12.100 cu fibroză F1, F2, F3 şi F4 (ciroză compensată), 750 cu fibroză F4 şi ciroză decompensată, 100 cu insuficienţă renală cronică aflaţi în dializă, 50 cu transplant hepatic şi de alte organe, indiferent de gradul de fibroză.
Recent, ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a precizat că planul-cadru naţional privind controlul hepatitelor virale va fi lansat oficial în data de 14 mai.
