De ce reapar pandemiile? Oamenii de știință oferă câteva posibile răspunsuri

De ce reapar pandemiile? Oamenii de știință oferă câteva posibile răspunsuri
septembrie 28 12:31 2024
Articol scris de:
Timp citire articol: 11 minut(e)

Pandemia de Covid-19 a fost cea mai gravă epidemie de boli infecțioase din istoria recentă, ucigând de două ori mai mulți oameni în Statele Unite decât pandemia de gripă din 1918. Dar de ce revin pandemiile în actualitate? Impactul populației asupra planetei are multe de-a face cu acest lucru, spun experții.

Pandemiile – răspândirea globală a bolilor infecțioase – par să revină în actualitate. În Evul Mediu am avut Moartea Neagră (ciuma), iar după primul război mondial am avut gripa spaniolă. Zeci de milioane de oameni au murit din cauza acestor boli.

Apoi, știința a început să se impună, vaccinarea eradicând variola și poliomielita aproape la fel. Antibioticele au devenit disponibile pentru a trata infecțiile bacteriene și, mai recent, și antiviralele.

Dar în ultimii ani și decenii pandemiile par să revină. În anii 1980, am avut HIV/SIDA, apoi mai multe pandemii de gripă, SARS, iar acum Covid-19. Da, specialiștii spun că această boală încă nu s-a terminat.

Așadar, de ce se întâmplă acest lucru și putem face ceva pentru a evita viitoarele pandemii? Într-un articol publicat în The Conversation, pe 25 septembrie, un grup de specialiști din cadrul Școlii de Sănătate Publică a Universității din Adelaide, Australia, oferă câteva posibile explicații.

Ecosisteme dezechilibrate

Ecosistemele sănătoase și stabile furnizează servicii care ne mențin sănătoși, cum ar fi aprovizionarea cu alimente și apă curată, producerea de oxigen și punerea la dispoziție a spațiilor verzi pentru recreere și bunăstare.

Un alt serviciu esențial oferit de ecosisteme este reglementarea bolilor. Atunci când natura este în echilibru – cu prădători care controlează populațiile de ierbivore și ierbivore care controlează creșterea plantelor – este mai dificil ca agenții patogeni să apară într-un mod care să provoace pandemii.

Dar atunci când activitățile umane perturbă și dezechilibrează ecosistemele – cum ar fi prin intermediul schimbărilor climatice și al pierderii biodiversității – lucrurile merg prost.

De exemplu, schimbările climatice afectează numărul și distribuția plantelor și animalelor. Pe măsură ce planeta se încălzește,țânțarii purtători de boli se pot muta de la tropice în ceea ce erau climatele temperate și pot infecta mai mulți oameni în lunile care în mod normal sunt lipsite de boli.

Cercetătorii au studiat relația dintre condițiile meteorologice și transmiterea febrei dengue în China, iar constatările susțin aceeași concluzie la care au ajuns multe alte studii: este probabil ca schimbările climatice să expună mai mulți oameni riscului de a se îmbolnăvi de febra denga.

Covid-19 nu a fost prima pandemie și este puțin probabil să fie ultima, avertizează experții în sănătate

Pierderea biodiversității poate avea efecte similare prin perturbarea lanțurilor alimentare. În prima jumătate a secolului al XX-lea, când fermierii au defrișat pădurile din America de Sud pentru a lăsa vitele să pască, micuții lilieci-vampir, care trăiesc în păduri și se hrănesc cu sânge, au avut brusc la dispoziție o mulțime de animale sedentare mari de care să se hrănească.

În timp ce liliecii vampiri fuseseră ținuți în frâu de disponibilitatea limitată a hranei și de prezența prădătorilor în ecosistemul echilibrat al pădurilor, numărul acestei specii a explodat în America de Sud.

Acești lilieci sunt purtători ai virusului turbării, care provoacă infecții cerebrale letale la persoanele mușcate. Deși numărul de decese cauzate de rabia transmisă de lilieci a scăzut dramatic în prezent datorită programelor de vaccinare din America de Sud, rabia cauzată de mușcăturile altor animale reprezintă încă o amenințare globală.

Pe măsură ce dezvoltarea urbană și agricolă afectează ecosistemele naturale, oamenii și animalele domestice au din ce în ce mai multe oportunități de a se infecta cu agenți patogeni care, în mod normal, ar fi prezenți doar la animalele sălbatice – în special atunci când oamenii vânează și mănâncă animale sălbatice.

Virusul HIV, de exemplu, a pătruns pentru prima dată în populațiile umane de la maimuțele care au fost sacrificate pentru hrană în Africa și apoi s-a răspândit la nivel mondial prin intermediul călătoriilor și comerțului.

Între timp, se crede că liliecii sunt rezervorul inițial al virusului care a cauzat pandemia Covid-19, care a ucis peste 7 milioane de oameni până în prezent.

Schimbările climatice pot afecta distribuția animalelor purtătoare de boli, cum ar fi țânțarii.

În cele din urmă, pandemiile vor continua să apară până când nu vom aborda eficient impactul nesustenabil pe care oamenii îl exercită asupra planetei.

Identificarea cauzelor principale

Factori precum schimbările climatice, pierderea biodiversității și alte provocări globale sunt cauza ultimă (la nivel înalt) a pandemiilor. În același timp, contactul crescut între oameni, animale domestice și animale sălbatice este cauza proximă (imediată).

În cazul HIV, în timp ce contactul direct cu sângele infectat al maimuțelor a fost cauza imediată, maimuțele au fost sacrificate doar pentru că un număr mare de oameni foarte săraci sufereau de foame – o cauză finală.

Distincția dintre cauzele ultime și cauzele apropiate este importantă, deoarece adesea sunt adresate doar cauzele apropiate.

De exemplu, oamenii pot fuma din cauza stresului sau a presiunii sociale (cauze finale ale apariției cancerului pulmonar), dar toxinele din fum sunt cele care provoacă cancerul (cauză imediată).

În general, serviciile de sănătate sunt preocupate doar de a împiedica populația să fumeze – și de tratarea bolilor care rezultă – nu și de eliminarea factorilor care îi determină să fumeze.

În mod similar, se abordează pandemiile prin izolări, purtarea de măști, distanțarea socială și vaccinări – toate măsurile care încearcă să oprească răspândirea virusului, dar se acordă mai puțină atenție abordării cauzelor finale ale pandemiilor – poate până foarte recent.

Adesea sunt tratate cauzele apropiate ale bolii, dar nu și cauzele ultime.

O abordare a sănătății la nivel planetar

Există o conștientizare crescândă a importanței adoptării unei abordări de tip „sănătate planetară” pentru îmbunătățirea sănătății umane.

Acest concept se bazează pe înțelegerea faptului că sănătatea umană și civilizația umană depind de sistemele naturale înfloritoare și de administrarea înțeleaptă a acestor sisteme naturale.

Prin această abordare, factorii determinanți finali, precum schimbările climatice și pierderea biodiversității, ar fi prioritari în prevenirea viitoarelor pandemii, în paralel cu colaborarea cu experți din multe discipline diferite pentru a aborda cauzele apropiate, reducând astfel riscul general.

Abordarea sănătății planetare are avantajul de a îmbunătăți simultan atât sănătatea mediului, cât și sănătatea umană.

Un fapt încurajator ar fi o creștere a gradului de adoptare a predării conceptelor de sănătate planetară în cadrul științelor mediului, științelor umaniste și științelor sănătății în multe universități.

Având în vedere că schimbările climatice, pierderea biodiversității, deplasarea populației, călătoriile și comerțul continuă să crească riscul de izbucnire a bolilor, este esențial ca administratorii planetei din viitor să înțeleagă mai bine cum să abordeze cauzele ultime care generează pandemiile.„Prima boală care m-a speriat”: Ce au învățat medicii de la Covid-19 în timp ce se pregătesc pentru următoarea pandemie

Pandemia de Covid-19 a fost cea mai gravă epidemie de boli infecțioase din istoria recentă, ucigând de două ori mai mulți oameni în Statele Unite decât pandemia de gripă din 1918.

De la sfârșitul pandemiei, mulți medici spun că nu s-au simțit atât de vulnerabili în fața problemelor de sănătate în cariera lor așa cum au resimțit pandemia de Covid-19. Unii specialiști au lucrat în medii infecțioase, tratând, de exemplu, pacienți cu HIV/SIDA, în anii când nu se știau prea multe despre această boală.

„Este prima boală care m-a speriat personal”, spune medicul.

Pandemia de Covid-19 a venit cu lecții în materie de pregătire și reacție, spune ea.

Una dintre aceste lecții este că un răspuns eficient necesită cooperarea cetățenilor și a resurselor private, precum și a resurselor guvernamentale și academice. Fiecare individ alege dacă să fie parte a problemei sau parte a soluției. Fiecare persoană afectează alte persoane în sferele sale de contact direct sau indirect.

Acesta este motivul pentru care este important să cunoaștem problemele pentru a fi pregătiți pentru o apărare puternică atunci când o altă tulpină sau un alt agent patogen mortal lovește.

Este complicat, spune medicul, dar cercetarea în domeniul vaccinologiei și al proceselor patologice „rămâne viguroasă și riguroasă”, și se desfășoară cu zeci de mii de participanți voluntari.

Cele mai strălucite minți din medicină, din cele mai mari instituții, fac brainstorming, verifică și reverifică rezultatele între ele și împărtășesc fiecare fărâmă de cunoaștere obținută.

„Scopuleste să protejăm și să consolidăm viețile și societatea”, spune medicul.

Ce au învățat medicii din pandemie?

Pandemia de Covid-19 a condus la progrese extraordinare în vaccinologie. Acestea sunt cele mai mari progrese în medicină ale timpului nostru, la fel de schimbătoare și determinante pentru viață ca dezvoltarea antibioticelor în secolul XX.

Răspunsul oamenilor de știință a demonstrat capacitatea comunității medicale de a aborda rapid o provocare majoră atunci când se confruntă cu o nevoie urgentă de sănătate publică.

Cu toate acestea, o altă lecție se referă la fragilitatea la nivel național și global a vaccinării, inclusiv la problemele legate de distribuirea și primirea vaccinurilor.

„Comunitatea medicală nu se culcă pe lauri nici pentru o clipă pentru faptele sale de vitejie prin dezvoltarea vaccinurilor împotriva Covid-19. Suntem conștienți de munca dificilă și urgentă pe care o presupune amenințarea necruțătoare a bolilor infecțioase”, adaugă specialistul.

Ce este proiectul NextGen?

Proiectul NextGen este planul pentru dezvoltarea vaccinurilor, care accelerează și eficientizează dezvoltarea rapidă a următoarei generații de vaccinuri.

Sunt în curs de dezvoltare noi vaccinuri, care sunt active împotriva diferitelor părți ale virusului care nu sunt vizate de serurile din prezent. Avantajele acestor abordări includ un răspuns imun mai durabil și un timp de viață mai mare a vaccinului la temperaturi de frigider.

Obiectivul principal al următoarelor studii clinice (faza 2b) va fi îmbunătățirea cu mai mult de 30% a eficacității vaccinului pe o perioadă de un an. Eficacitatea se bazează pe protecția împotriva simptomelor Covid-19. Participanții se vor autotesta săptămânal, folosind tampoane nazale. Infecțiile asimptomatice sunt obiectivul – secundar doar față de absența infecției.

O provocare dificilă pentru producătorii de vaccinuri este necesitatea de a avea o capacitate de vârf. Producătorii trebuie să fie capabili să producă sute de milioane de doze de vaccin în termen de 100 de zile de la debutul unei pandemii, conform propunerilor.

Pe măsură ce o pandemie scade, și în perioadele dintre pandemii, cererea de vaccinuri scade dramatic. Industria se confruntă cu provocări în ceea ce privește menținerea lanțurilor de aprovizionare cu materiale esențiale. Procesele de fabricație care funcționează la o scară mai mică decât cea pandemică necesită încă validarea de către autoritățile de reglementare din domeniul sănătății

Dacă rezultatele studiilor de fază 2 sunt promițătoare, riscurile studiilor de etapă următoare scad dramatic. Acest lucru ar putea încuraja investițiile private, care ar putea duce la dezvoltarea comercială.

„Durata actualei perioade interpandemice nu poate fi cunoscută, dar experiența indică faptul că acest interval nu ar trebui irosit. Este o perioadă în care se pot acumula cunoștințe despre imunologia vaccinurilor și se poate restabili încrederea în vaccinuri”, mai spune medicul.

Surse:

Anticipating the Next Pandemic | New England Journal of Medicine (nejm.org)

Preparing for the Next Pandemic — Expanding and Coordinating Global Regulatory Capacity | New England Journal of Medicine (nejm.org)